Întrebări frecvente (FAQs)

• Ce este Amnesty International?
• Ce face Amnesty International?
• Este Amnesty International eficient?
• Cum îşi desfăşoară Amnesty International activitatea sa?
• Cum pot eu să lucrez cu Amnesty International?
• Cine finanţează munca lui Amnesty International?
• Cum a început Amnesty International?
• Cum obţine Amnesty International informaţiile sale?
• Cum se asigură Amnesty international de faptul că deţine informaţiile corecte?
• Cum obţine Amnesty International informaţii despre ţările “închise”?
• What is the difference between a prisoner of conscience and political prisoner?

Ce este Amnesty International?

Amnesty International (AI) este o mişcare mondială care promovează drepturile omului. Munca noastră se bazează pe cercetări ample şi pe standardele comunităţii internaţionale. Noi suntem independenţi de orice guvern, ideologie politică, interes economic sau religie.

Amnesty International mobilizează activişti voluntari – oameni care cedează din timpul şi energia lor benevol în solidaritate cu cei ale căror drepturi au fost violate. La cea mai recentă numărătoare erau mai mult de 1.800.000 de membri, susţinători şi semnatari din peste 150 de ţări şi teritorii din fiecare regiune a lumii. Noi venim dint toate colţurile vieţii, cu opinii şi puncte de vedere politice şi religioase foarte diferite, fiind uniţi prin determinarea noastră de a lucra pentru o lume unde fiecare se bucură de drepturile omului.

La începutul paginei

Ce face Amnesty International?

Amnesty International lucrează independent şi imparţial întru promovarea respectului faţă de drepturile omului consfinţite în Declaraţia Universală pentru Drepturile Omului. Amnesty International crede că drepturile omului sunt interdepedente şi indivizibile – toţi oamenii în orice moment ar trebui să se poate bucura de toate drepturile omului, şi nici un set de drepturi nu poate fi valorificat pe seama altora. AI se concentrează asupra stopării abuzurilor grave ale drepturilor la integritatea fizică şi mentală, la libertatea de conştiinţă şi cea de exprimare şi cele ale nediscriminării

Istoric, scopurile campaniilor Amnesty International au fost:
• Eliberarea tuturor prizonierilor de conştiinţă
• Asigurarea unui proces prompt şi drept tuturor deţinuţilor politici
• Abolirea pedepsei cu moartea, a torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante
• Stoparea execuţiilor extrajudiciare şi a “dispariţiilor”
• Lupta împotriva impunităţii prin activitatea de a asigura că cei care înfăptuiesc acele abuzuri să fie aduşi în faţa justiţiei în conformitate cu standardele internaţionale
Pe parcursul anilor Amnesty International şi-a extins acest mandat pentru a cuprinde abuzuri ale drepturilor omului săvârşite de către organizaţiile non-guvernamentale şi de către indivizi privaţi (persoane pe scena internaţională care nu sunt state.) AI se opune abuzurilor săvârşite de către grupările armate politice (care controlează vreun teritoriu sau operează împotriva guvernelor) cum ar fi luarea de ostatici, tortura şi omuciderile ilegale. AI se opune abuzurilor drepturilor omului împotriva civililor şi non-combatanţilor săvârşite de ambele părţi în timpul conflictelor armate. Amnesty International a avut în vedere de asemenea abuzurile săvârşite în regiunile sau comunităţile unde guvernele au fost complice sau au eşuat să acţioneze eficient pentru a stopa aceste abuzuri.

La începutul paginei

La începutul paginei

Cum îşi desfăşoară Amnesty International activitatea sa?

Ori de câte ori Amnesty International stabileşte că este necesară o acţiune pentru protejarea oamenilor a căror drepturi au fost abuzate, acesta îşi mobilizează membrii.

Noi cercetăm faptele. Noi trimitem experţi să vorbească cu victimele, să urmărească procesele de judecată şi să intervieveze activişti ai drepturilor omului şi oficiali locali. Noi monitorizăm mii de canale media şi menţinem contacte cu surse de informaţie de încredere din toată lumea. Cercetările noastre sunt efectuate de experţi sprijiniţi de specialişti într-o gamă variată de domenii cum ar fi dreptul internaţional, mass-media şi tehnologiile. Noi publicăm rapoarte detaliate. Noi informăm media de ştiri. Facem publice îngrijorările noastre prin pliante, postere, reclame, ziare şi site-uri web.

Membrii noştri, susţinătorii şi angajaţii din toată lumea mobilizează publicul pentru a exercita presiune asupra guvernelor si a altora care au influenţă în a stopa abuzurile. Activităţile variază de la demonstraţii publice până la scrierea de scrisori, de la educaţia drepturilor omului până la concerte pentru strângerea de fonduri, de la apeluri direcţionate în favoarea unui singur individ până la campanii globale ce vizează o ţară ori un subiect specific, de la abordarea autorităţilor locale până la activităţi de lobby-ing la organizaţii interguvernamentale.

Reţeaua globală a lui Amnesty International generează mii de scrisori de apel în favoarea unor oameni şi comunităţi aflate în pericol. Dacă o acţiune urgentă este necesară pentru a salva vieţi, voluntarii din întreaga lume sunt alertaţi şi în câteva ore sunt trimise scrisori, fax-uri şi email-uri. Când apare o situaţie de criză majoră de abuzuri ale drepturilor omului, membrii noştri sunt rapid mobilizaţi într-o campanie mondială. Uneori membrii noştri ”iau sub tutelă” indivizi şi probleme specifice – dacă e necesar pentru mai mulţi ani – căutând eliberarea prizonierilor de conştiinţă sau lucrând pentru abolirea pedepsei cu moartea în anumite ţări.

Amnesty International sprijină programe care ajută oamenii să înveţe despre drepturile omului şi cum pot fi acestea protejate. Noi concepem materiale pentru a fi utilizate în şcoli, organizăm traininguri pentru învăţători şi încurajăm derularea de traininguri pentru oficiali guvernamentali şi pentru personalul de securitate. Amnesty International exercită presiune asupra guvernelor pentru ca acestea să ratifice şi să se conformeze tratatelor internaţionale despre drepturile omului şi să întărească standardele internaţionale ale acestora.

La începutul paginei

La începutul paginei

Cine finanţează munca lui Amnesty International?

Amnesty International (AI) este independentă de orice guvern, ideologie politică, interese economice sau religie. Amnesty International nu susţine şi nici nu se opune nici unui guvern ori sistem politic, dar nici nu sprijină în mod necesar punctele de vedere ale victimelor ale căror drepturi caută să le protejeze. Pentru a-şi asigura independenţa, Amnesty International nu caută să obţină şi nici nu acceptă bani de la guverne sau partide politice pentru munca sa de documentare sau organizare a campaniilor împotriva abuzurilor drepturilor omului. Fondurile Amnesty International depind de contribuţiile membrilor din lumea întreagă şi de activităţile de colectare a fondurilor.

AI este o mişcare democratică şi care se auto-guvernează. Ea răspunde numai în faţa membrilor săi din lumea întreagă. Toate deciziile legate de politicile sale sunt luate de către organe alese. Cele mai importante decizii sunt luate de un Consiliu Internaţional, constituit din reprezentanţi din toate ţările, unde membrii Amnesty International sunt organizaţi în grupuri şi secţiuni naţionale. Ei aleg un Comitet Executiv Internaţional de voluntari care înfăptuieşte deciziile acestora şi desemnează Secretarul General al mişcării, care este de asemenea şi şeful Secretariatului Internaţional – inima profesională a mişcării Amnesty International.

La începutul paginei

Cum a început Amnesty International?

Cu mai mult de patru decenii în urmă, avocatul britanic Peter Benenson a fost îngrozit la auzul istoriei a doi studenţi Portughezi condamnaţi la şapte ani de închisoare pentru a fi închinat un toast pentru libertate. El a scris ziarului englez ”The Observer”, chemând la organizarea unei campanii internaţionale pentru a bombarda autorităţile din toată lumea cu proteste legate de “the forgotten prisoners” (deţinuţii daţi uitării.) Pe 28 Mai 1961 ziarul a lansat campania sa de un an, Appeal for Amnesty 1961 (Apel pentru Amnistie – 1961), chemând oamenii să protesteze împotriva detenţiunii bărbaţilor şi a femeilor pentru crezurile şi convingerile lor politice sau religioase - “prizonieri de conştiinţă”.

În decurs de o lună, peste o mie de cititori au trimis scrisori de susţinere, oferte de ajutor practic şi detalii despre mulţi alţi prizonieri de conştiinţă. În decurs de şase luni, ceea ce începuse ca un scurt efort de publicitate s-a transformat într-o mişcare internaţională permanentă. Într-un an noua organizaţie a trimis delegaţii în patru ţări pentru a susţine prezentări în favoarea prizonierilor şi a luat sub tutelă 210 de cazuri. Membrii săi au organizat organizaţii naţionale în şapte ţări.

Principiile de imparţialitate şi independenţă au fost stabilite de la început. Accentul a fost pus pe protecţia internaţională a drepturilor omului ale indivizilor. Pe măsură ce Amnesty International creştea, câmpul de interes s-a extins pentru a include nu doar prizonieri de conştiinţă, dar şi alte victime ale abuzurilor drepturilor omului - cum ar fi tortura, “dispariţiile” şi pedeapsa cu moartea. În 1977, eforturile mişcării au fost recunoscute prin desemnarea Premiului Nobel pentru Pace. În 1978, aceasta a fost o­norată prin decernarea Premiului Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Mai departe - Informaţie despre istoria Amnesty International Moldova

La începutul paginei

Cum obţine Amnesty International informaţiile sale?

Echipe de cercetare care se concentrează asupra anumitor ţări investighează rapoarte despre abuzuri ale drepturilor omului reverificând şi analizând informaţia primită de la o varietate largă de surse şi contacte. Ei primesc informaţii de la prizonieri şi de la familiile acestora, de la avocaţi, jurnalişti, refugiaţi, diplomaţi, organe religioase, asistenţi comunitari, agenţii umanitare şi de la alte organizaţii implicate în promovarea drepturilor omului. Ei monitorizează ziarele, site-urile web şi alte canale media.

Amnesty International trimite misiuni pentru a găsi fapte şi informaţii corecte pentru a aprecia situaţiile la faţa locului. Delegaţii au dreptul să intervieveze prizonieri, rude ale acestora, avocaţi, martori ai violărilor drepturilor omului şi activişti locali ai drepturilor omului. Ei pot, de asemenea, urmări procesele de judecată şi întâlni oficialii guvernamentali. 

La începutul paginei

Cum se asigură Amnesty International de faptul că deţine informaţiile corecte?

Înainte de emiterea oricărei declaraţii ori raport, textul acestora este aprobat în cadrul Secretariatului Internaţional pentru a se asigura că este corect, imparţial din punct de vedere politic şi cade sub incidenţa mandatului Amnesty International. Amnesty International are deseori de a face mai degrabă cu afirmaţii incerte decât cu fapte nedisputate. Acest lucru cheamă, de obicei, la o investigaţie suplimentară a informaţiei. Dacă Amnesty International face o greşeală, acesta emite o dezminţire.

Cerecetările făcute de Amnesty International sunt recunoscute ca fiind de încredere şi sunt în mare măsură consultate de către guverne, organizaţii interguvernamentale, jurnalişti, oameni de ştiinţă, alte organizaţii ale drepturilor omului şi grupuri de campanii.

La începutul paginei

Cum obţine Amnesty International informaţii despre ţările “închise”?

În ţările unde este interzis accesul pentru Amnesty International, echipele de cercetare pot să se bazeze pe surse de informaţie din afara ţării, inclusiv rapoarte de ştiri, refugiaţi şi reprezentanţi diplomatici în străinătate.

La începutul paginei

A prisoner of conscience - is a person, whose freedom is restricted as a result of imprisonment, or some other way of limitation imposed o­n them because of (his/her) their political, religious or other beliefs and also because of their ethnic origin, sex, color, language, national or social origin, economic status, relationship, sexual orientation and other personal characteristics., Prisoners of conscience - are understood to be people, who do not use violence or advocate the use of violence or ill-will.

People can become prisoners of conscience for all sorts of reasons, such as:

• non-violent political activity, such as taking part in the work of non-governmental organizations;
• belonging to a minority group, that is struggling for its independence;
• insisting o­n observing religious practices which the state does not approve;
• taking part in trade union activities, such as lawful strikes and peaceful demonstrations;
• as a result of being charged of crime, used as the ground for punishment of those who criticize the authorities;
• writing newspaper articles, bringing public attention to the facts of human rights violence within the country;
• refusing to perform military service as discordant to beliefs( see also Conscientious objectors from military service);
• refusing to use a country's official language;
• because they happen to live in a certain village;
• because a family member who is opposed to the government;
• physical freedom of women can be restricted solely o­n grounds of their sex (for instance, in Afghanistan under the Taleban);
• because of their sexual orientation (genuine or supposed), same-sex relationships, activity in witness for sexual minorities.

AI calls for immediate release of all prisoners of conscience unconditionally. . In compliance with international law, governments have no right to keep these people in prison. Prisoners of conscience go to prison because of their beliefs or personal behavior, but not for crimes they have committed.

Before taking a decision whether a prisoner falls into the category of prisoners of conscience, it is necessary to thoroughly research the facts, taken from several sources (at least 3). This decision is made at the International Secretariat.

Political prisoner

Political prisoner - is any prisoner, whose case has a significant political element. This may include: the motivation of the prisoner's actions, the actions taken by the prisoner, which cause the authorities to put them in prison.

In many countries, political prisoners are convicted in trials that violate internationally agreed standards. In other countries, political prisoners are held for years, even decades, in imprisonment before trial without any due inquiry and trial process. AI demands that all political prisoners have a fair trial within reasonable time, in accordance with internationally recognized laws to a fair and prompt trial or be released immediately. The term "political prisoner" covers both: prisoners of conscience and those who have resorted to penally sanctionable violence, or those accused of committing other crimes, such as intrusion in private property or damaging property of other individuals for political motives. However, AI demands immediate and unconditional release o­nly for prisoners of conscience.

AI does not use the term "political prisoner" to offer any special status to a prisoner or to show that the movement has a position regarding the political goals of a prisoner. AI does not support or oppose the views of the people for whom it campaign, and also it does not take any position for necessity of military actions in political conflicts.

Who may be considered a political prisoner? Here are some examples from AI's experience:

• a member of an armed political formation (or suspected in participation), accused of high treason or subversive activity;
• a person, accused or convicted of committing  an ordinary crime in a political context (such as at a demonstration by a trade union or peasants' organization);
• a woman, accused or convicted of murdering her husband, who beat her (especially in countries with discriminatory o­n self-defence);
• a person, accused or convicted of an ordinary crime (robbery, murder), carried out for political motives, or for refuse to pay taxes for idealogic reasons.

Governments usually say that they do not have political prisoners but o­nly criminals, convicted under ordinary legal laws.  However, AI considers "political"- cases like the o­nes mentioned above, and defines them in terms of "political case/trial" and "political imprisonment". It does not mean that AI opposes the imprisonment itself, except in cases, when, in the judgment of AI, the detainee is a prisoner of conscience.

AI not o­nly protects interests of individual political prisoners, but also calls o­n governments to abolish systematic procedures, by which political prisoners are kept under intimidation in absence of any legal mechanisms, to guarantee their safety.