Amnesty International Moldova

Amnesty International is a global movement of more than 7 million people who take injustice personally. We are campaigning for a world where human rights are enjoyed by all.

Result|

Maraton: Scrisorile voastre m-au salvat

Ales Bialiatski in Prague, CR

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Când am fost arestat m-am gândit: “Deci, asta este. Aşa mi s-a întâmplat şi trebuie să am răbdare să trec prin asta”.  În orice situaţie persoana are opţiuni– succesul constă în a nu te grăbi şi în a face alegerea corectă pentru sine, dar nu în favoarea celor care îţi doresc răul.

Totul s-a schimbat radical. Am protejat oameni care se confruntau cu diverse probleme timp de mai mult de 15 ani. Am ajuns şi eu într-o astfel de situaţie. Chiar şi în închisoare am simţit că lupta mea continua.

Scopul meu principal era să nu mă las răpus de situaţie. Scopul autorităţilor, însă,  era să mă facă să cer îndurare, recunoscându-mi, prin aceasta, vina şi regretul. Eram ferm că nu voi semna o astfel de cerere niciodată.

Era foarte puţin aer curat în închisoare şi, din această cauză, în primele luni aveam dureri de cap. Plimbările cu durata de până la o oră erau permise, dar nu puteam vedea doar pereţii celulei sau pereţii curţii pentru exerciţii.

Ne era interzis să stăm culcaţi sau să dormim în timpul zilei, de aceea dormeam pe şezute, cu spatele spre uşă, aşa încât gardienii să nu ne observe.

Mi-au interzis să mă văd cu soţia sau să primesc colete cu mâncare şi nu mi-au mai permis să cumpăr nimic de la magazinul închisorii. Toate acestea reprezentau o formă de presiune, exercitată asupra prizonierilor politici. Şi doar numărul mare de scrisori pe care îl primeam zilnic îmi oferea acel sentiment puternic de optimism şi siguranţă că poziţia mea era una corectă.

Pe parcursul celor trei ani am primit aproape 40,000 de scrisori.

În detenţie valoarea scrisorilor este semnificativ mai mare decât ar fi la libertate. Eram foarte, foarte bucuros când le primeam şi petreceam mult timp privindu-le şi citindu-le, iar cel mai mult m-au impresionat desenele şi scrisorile copiilor. Aş dori să le mulţumesc mult tuturor.

Nu mă aşteptam să fiu eliberat. La fel ca şi viaţa în detenţie, libertatea este o realitate cu care va trebui să mă obişnuiesc. Cea mai mare fericire este faptul că pot fi din nou alături de familia şi prietenii mei. Îmi voi continua activitatea de apărare a drepturilor omului în Belarus  – nu planific să stau şi să lenevesc. Nu vom renunţa.

 

Add a comment