- Baze militare stabilite în zone rezidențiale, inclusiv în școli și spitale
- Atacuri lansate din zone civile populate
- Astfel de încălcări nu justifică în niciun mod atacurile nediscriminatorii din partea Rusiei, care au omorât și rănit nenumărați civili
Forțele ucrainene au pus civilii în pericol, instalând baze militare și operând cu sisteme de armament în zone rezidențiale populate, inclusiv în școli și spitale, în timp ce luptau împotriva invaziei ruse care a început în februarie, a declarat Amnesty International.
Astfel de tactici încalcă dreptul umanitar internațional și pun în pericol civilii, deoarece transformă obiectele civile în ținte militare. Atacurile forțelor ruse din zonele populate au ucis civili și au distrus infrastructura civilă.
„Am documentat un model prin care forțele ucrainene pun în pericol civilii și încalcă legile războiului, atunci când operează în zone populate”, a declarat Agnès Callamard, Secretara Generală Amnesty International.
„Faptul că se află într-o poziție defensivă nu scutește armata ucraineană de la respectarea dreptului umanitar internațional”.
Totuși, nu toate atacurile rusești documentate de Amnesty International au urmat acest model. În locațiile în care Amnesty International a constatat că Rusia a comis crime de război, inclusiv în unele zone ale orașului Harkov, organizația nu a găsit dovezi că forțele ucrainene se aflau în zonele cu civili, atacate în mod ilegal de armata rusă.
În perioada aprilie-iulie, cercetătorii Amnesty International au petrecut mai multe săptămâni investigând atacurile rusești în regiunile Harkov, Donbas și Mykolaiv. Organizația a inspectat locurile atacate, a intervievat supraviețuitori, martori și rude ale victimelor, a efectuat operațiuni de teledetecție și de analiză a armelor.
Pe parcursul acestor investigații, cercetătorii au găsit dovezi precum că forțele ucrainene au lansat atacuri din interiorul zonelor rezidențiale populate și s-au stabilit în clădirile civile din 19 orașe și sate din aceste regiuni. Laboratorul de evidență a crizelor al organizației a analizat imagini din satelit, pentru a confirma și mai mult unele dintre aceste incidente.
Majoritatea zonelor rezidențiale în care se aflau soldații erau la kilometri distanță de liniile de front. Erau disponibile alternative care nu ar fi pus în pericol civilii, cum ar fi bazele militare sau zonele dens împădurite din apropiere, sau alte structuri mai îndepărtate de zonele rezidențiale. În cazurile pe care le-a documentat, Amnesty International nu cunoaște ca militarii ucraineni, care s-au amplasat în clădiri civile din zone rezidențiale, să fi cerut sau să fi ajutat civilii să evacueze imobilele din apropiere – un eșec în luarea măsurilor de precauție necesare pentru a proteja civilii.
Atacuri lansate din zone civile populate
Supraviețuitori și martori ai loviturilor rusești din regiunile Donbas, Harkov și Mykolaiv au declarat cercetătorilor Amnesty International că, în momentul atacurilor, armata ucraineană a operat în apropierea locuințelor lor, expunând zonele la focuri de ripostă din partea forțelor rusești. Cercetătorii Amnesty International au fost martorii unui astfel de comportament în numeroase locații.
Dreptul internațional umanitar impune tuturor părților unui conflict să evite, în măsura în care este posibil, amplasarea obiectivelor militare în interiorul sau în apropierea zonelor dens populate. Alte obligații de a proteja civilii de efectele atacurilor includ îndepărtarea acestora din apropierea obiectivelor militare și avertizarea efectivă despre atacurile care pot afecta populația civilă.
Mama unui bărbat în vârstă de 50 de ani, ucis într-un atac cu rachete la 10 iunie, într-un sat la sud de Mykolaiv ,a declarat pentru Amnesty International: „Militarii stăteau într-o casă de lângă casa noastră, iar fiul meu deseori le ducea mâncare soldaților. L-am implorat de mai multe ori să stea departe de acel loc, deoarece mă îngrijoram pentru siguranța lui. În acea după-amiază, când a avut loc lovitura, fiul meu se afla în curtea casei noastre, iar eu eram în casă. A fost ucis pe loc. Corpul său a fost făcut bucăți. Casa noastră a fost parțial distrusă”. Cercetătorii Amnesty International au găsit echipamente și uniforme militare în casa de alături.
Mykola, care locuiește într-un bloc turn dintr-un cartier din Lysychansk (Donbas), atact în mod repetat de către forțele armate rusești care au ucis cel puțin un bărbat în vârstă, a declarat pentru Amnesty International: „Nu înțeleg de ce armata noastră trage din orașe și nu de pe câmp”. Un alt locuitor, un bărbat în vârstă de 50 de ani, a declarat: „Cu siguranță există activitate militară în cartier. Când se declanșează un incendiu, auzim ulterior focuri care se apropie”. Cercetătorii Amnesty International au văzut soldați care foloseau o clădire rezidențială la aproximativ 20 de metri de intrarea în adăpostul subteran folosit de rezidenți, unde a fost ucis bărbatul în vârstă.
Pe data de 6 mai, într-un oraș din Donbas, forțele rusești au folosit arme inerent nediscriminatorii, inclusiv muniții cu dispersie interzise pe scară largă, asupra unui cartier format din case cu unul sau două etaje, unde forțele ucrainene operau cu artileria. Atacul a avariat pereții casei în care Anna, în vârstă de 70 de ani, locuiește împreună cu fiul ei și cu mama sa în vârstă de 95 de ani.
Anna a spus: „Schija a trecut prin uși. Eu eram înăuntru. Artileria ucraineană era în apropiere de câmpul meu… Soldații erau în spatele câmpului, în spatele casei… I-am văzut intrând și ieșind… de când a început războiul… Mama mea este… paralizată, așa că nu am putut fugi”.
La începutul lunii iulie, un agricultor a fost rănit când forțele rusești au atacat un depozit agricol din zona Mykolaiv. La câteva ore după lovitură, cercetătorii Amnesty International au văzut personalul și vehiculele militare ucrainene în zona de depozitare a cerealelor, iar martorii au confirmat că militarii au folosit depozitul, situat peste drum de o fermă în care locuiesc și lucrează civili.
În timp ce examinau pagubele provocate clădirilor rezidențiale și a celor publice adiacente din Harkov și din satele din Donbas și de la est de Mykolaiv, cercetătorii Amnesty International au auzit focuri de armă dinspre locațiile militare ucrainene din apropiere.
În Bakhmut, mai mulți locuitori au declarat pentru Amnesty International că armata ucraineană a folosit o clădire aflată la doar 20 de metri, peste drum de un imobil rezidențial. La 18 mai, o rachetă rusească a lovit partea din față a clădirii, distrugând parțial cinci apartamente și avariind alte clădiri din apropiere. Kateryna, o rezidentă care a supraviețuit atacul, a declarat: „Nu am înțeles ce s-a întâmplat. [Erau] geamuri sparte și mult praf în casa mea… Am rămas aici pentru că mama mea nu a vrut să plece. Ea are probleme de sănătate”.
Trei locuitori au declarat pentru Amnesty International că, înainte de atac, forțele ucrainene au folosit o clădire situată vizavi de clădirea bombardată și că două camioane militare erau parcate în fața unei alte case, care a fost avariată după ce a fost lovită de rachetă. Cercetătorii Amnesty International au găsit semne de prezență militară în interiorul și în afara clădirii, inclusiv saci de nisip și folii de plastic negru care acopereau ferestrele, precum și echipamente noi de prim ajutor pentru traume din SUA.
„Nu avem niciun cuvânt de spus în ceea ce face armata, dar prețul îl plătim noi”, a declarat pentru Amnesty International un locuitor al cărui casă a fost, de asemenea, avariată în urma atacului.
Baze militare în spitale
Cercetătorii Amnesty International au fost martori ai faptului că forțele ucrainene au folosit spitale ca baze militare de facto în cinci locații. În două orașe, zeci de soldați se odihneau, mișunau și luau masa în spitale. Într-un alt oraș, soldații trăgeau focuri de armă din apropierea spitalului.
La 28 aprilie, un atac aerian rusesc a rănit doi angajați ai unui laborator medical dintr-o suburbie a orașului Harkov, după ce forțele ucrainene au instalat o bază în interior.
Utilizarea spitalelor în scopuri militare reprezintă o încălcare clară a dreptului umanitar internațional.
Baze militare în școli
Armata ucraineană a instalat în mod obișnuit baze militare în școlile din orașele și satele din Donbas și din zona Mykolaiv. De la începutul conflictului, școlile au fost închise temporar pentru elevi. În majoritatea cazurilor clădirile erau situate în apropierea cartierelor civile populate.
În 22 din cele 29 de școli vizitate, cercetătorii Amnesty International fie au găsit soldați în incinta școlii, fie au găsit dovezi ale unei activități militare actuale sau anterioare – inclusiv uniforme militare, muniții aruncate, pachete de rații militare și vehicule militare.
Forțele rusești au atacat mai multe școli folosite de forțele ucrainene. În cel puțin trei orașe, după bombardarea școlilor de către Rusia, soldații ucraineni s-au mutat în alte școli din apropiere, punând cartierele din jur în pericol de atacuri similare.
Într-un oraș situat la est de Odesa, Amnesty International a fost martoră la utilizarea de către soldații ucraineni, pe scară largă, a zonelor civile pentru cazare și staționare, inclusiv la amplasarea vehiculelor blindate sub copaci în cartiere rezidențiale și utilizarea a două școli situate în zone dens populate. Atacurile rusești din apropierea școlilor au ucis și rănit mai mulți civili în perioada aprilie și sfârșitul lunii iunie, inclusiv un copil și o femeie în vârstă au fost omorâți într-un atac cu rachete asupra casei lor, la 28 iunie.
În Bakhmut, forțele ucrainene foloseau clădirea unei universități ca bază militară, atunci când un forțele rusești au atacat-o, pe 21 mai, omorând, potrivit surselor, șapte soldați. Universitatea este adiacentă unei clădiri rezidențiale înalte, care a fost avariată în urma loviturii, alături de alte case civile aflate la aproximativ 50 de metri distanță. Cercetătorii Amnesty International au găsit rămășițele unui vehicul militar în curtea clădirii universitare bombardate.
Dreptul umanitar internațional nu interzice în mod specific părților unui conflict să se stabilească în școli care nu activează. Cu toate acestea, militarii au obligația de a evita utilizarea școlilor care se află în apropierea caselor sau a blocurilor de locuit pline cu civili, punând în pericol viețile acestora, cu excepția cazului în care există o nevoie militară imperativă. Dacă fac acest lucru, ar trebui să avertizeze civilii și, dacă este necesar, să îi ajute să se evacueze. Acest lucru nu pare să se fi întâmplat în cazurile examinate de Amnesty International.
Conflictele armate afectează grav dreptul copiilor la educație, iar utilizarea militară a școlilor poate duce la distrugeri care îi privează și mai mult pe copii de acest drept, după încheierea războiului. Ucraina este una dintre cele 114 țări care au aderat la Declarația privind siguranța școlilor, un acord de protecție a educației în timpul conflictelor armate, care permite părților să folosească școlile abandonate sau evacuate numai în cazul în care nu există o alternativă viabilă.
Atacuri nediscriminatorii din partea forțelor rusești
Multe dintre loviturile rusești pe care Amnesty International le-a documentat în ultimele luni au fost efectuate cu arme inerent nediscriminatorii, inclusiv cu muniții cu dispersie interzise la nivel internațional sau cu alte arme explozive cu efecte pe scară largă. Alții au folosit arme ghidate cu diferite niveluri de precizie. În unele cazuri, armele au fost suficient de precise pentru a ținti obiective specifice.
Practica armatei ucrainene de a localiza obiective militare în zone populate nu justifică în niciun fel atacurile nediscriminatorii ale Rusiei. Toate părțile implicate într-un conflict trebuie să facă în orice moment distincția între obiectivele militare și cele civile, să ia toate măsurile de precauție posibile, inclusiv la alegerea armelor, pentru a minimiza daunele provocate populației civile. Atacurile nediscriminatorii care ucid sau rănesc civili, sau avariază bunuri civile sunt crime de război.
„Guvernul ucrainean ar trebui să se asigure imediat că își localizează forțele departe de zonele populate sau ar trebui să evacueze civilii din zonele în care operează armata. Militarii nu ar trebui să folosească niciodată spitalele pentru a se angaja în război și ar trebui să folosească școli sau locuințe civile doar în ultimă instanță, atunci când nu există alternative viabile”, a declarat Agnès Callamard.
Pe 29 iulie 2022, Amnesty International a informat Ministerul ucrainean al Apărării despre rezultatele cercetării. În momentul publicării, nu avem răspuns încă.