Victor Grosu, 72 de ani, satul Mereni, Anenii Noi
Victor, medic de profesie, și-a dedicat peste patru decenii îngrijirii oamenilor, iar după pensionare continuă să-și urmeze vocația, rămânând activ și implicat în viața comunității. „Eu nu știu ce înseamnă să te odihnești, să stai. Așa cum unii spun, chiar să te odihnești. Odihna înseamnă pregătirea pentru moarte.” Pentru el, activitatea nu este o alegere de moment, ci un mod de a trăi. Atât timp cât „îl poartă picioarele și capul e limpede”, consideră că omul trebuie să rămână în mișcare și să fie de folos celor din jur.
Un rol important în această stare de spirit îl are ansamblul folcloric din care face parte. După o viață petrecută în slujba oamenilor, nu se vede retras din viața socială. De două-trei ori pe săptămână participă la repetițiile ansamblului, unde are ocazia să socializeze cu ceilalți membri, să mai schimbe noutăți și să se deconecteze pentru câteva ore de la rutina profesională. „Dacă aș fi acasă, crescând păsări, aș fi mai trist. Poate aș avea alt hobby, dar până atunci nu am altul decât participarea în ansamblu.”
Pentru Victor, aceste întâlniri reprezintă mai mult decât o activitate recreativă. Ele îi oferă satisfacție sufletească și îl ajută să-și păstreze mintea activă. Consideră că implicarea și comunicarea contribuie la o îmbătrânire mai sănătoasă și îi încurajează și pe alții să facă același lucru. „Găsiți-vă o activitate, nu stați”, spune el, convins că oamenii care rămân activi și conectați la cei din jur trăiesc mai bine și mai împlinit.
Aceeași energie se reflectă și în modul în care este perceput de cei din jur. Întrebat cum îl văd oamenii, Victor răspunde fără ezitare: „Mă văd activ și mai tânăr, nu chiar tânăr, dar mai tânăr.” În relația cu pacienții încearcă să ofere nu doar tratament, ci și sprijin, încurajare și o perspectivă optimistă. La finalul fiecărei zile, își găsește liniștea într-un gest simplu: „Mă culc cu gândul împăcat despre ziua care a trecut.”
Totuși, în pofida acestor activități care îi aduc echilibru și bucurie, a întâlnit și atitudini discriminatorii legate de vârstă. „Sunt tineri care zic: «Ei, ce mai caută moșneagul ăsta pe aici. În astfel de situații, Victor le răspunde calm și cu umor: „Eu îți doresc să ajungi ca mine și o să vezi ce de interesant e, dar îți doresc să ai capul limpede și picioarele iuți.” Pentru Victor, vârsta nu definește valoarea unei persoane. Mult mai importante sunt claritatea gândirii, atitudinea și capacitatea de a rămâne implicat în comunitate.
În același timp, experiența sa de medic l-a făcut să observe dificultățile cu care se confruntă multe persoane în etate. Lipsa comunicării, pierderea celor dragi, singurătatea și lipsa sprijinului sunt realități pe care le întâlnește frecvent la semenii săi. „E foarte trist când văd oameni obișduiți”, spune el. Își amintește cazul unui bărbat de peste 86 de ani, rămas singur, despre care un membru al familiei îi spunea îngrijitoarei: „Dă-i mâncare o dată pe zi, nu mai mult, că lui îi ajunge, că și așa prea mult mănâncă”. Pentru Victor, astfel de situații reflectă o problemă mai profundă decât lipsurile materiale: pierderea respectului și a demnității umane.
De aceea, consideră că respectul și demnitatea persoanelor în etate trebuie să fie o responsabilitate colectivă. În opinia sa, felul în care o societate tratează persoanele în etate spune multe despre valorile pe care le are și despre capacitatea sa de a construi relații bazate pe solidaritate și grijă reciprocă.
Deși a lucrat peste 40 de ani și beneficiază de o pensie stabilă, Victor nu își măsoară viața prin acumulări materiale. „Dacă o să mă duc pe lumea cealaltă, o să le las pe toate aici”, spune el. Dacă ar avea mai mult, ar alege să investească în oameni și în comunitate, sprijinind persoanele în etate și proiectele care fac localitățile mai prietenoase și mai vii.
Povestea lui Victor Grosu face parte din campania „CU VOCE TARE! Cere o lume în care drepturile omului durează o viață întreagă”, lansată de Amnesty International Moldova în 2025. Ea arată că îmbătrânirea poate însemna continuitate și contribuție activă și că respectul față de persoanele în etate este esențial. În același timp, povestea sa evidențiază contrastul dintre experiențe diferite ale îmbătrânirii. În timp ce el rămâne activ și implicat, multe persoane în etate din Republica Moldova se confruntă cu pensii insuficiente, lipsă de sprijin, singurătate și izolare, fiind adesea ignorate sau lipsite de respect.
Prin această campanie, Amnesty International Moldova își propune să amplifice vocile persoanelor în etate și să evidențieze atât provocările, cât și reziliența lor. Astfel, contestăm stereotipurile despre îmbătrânire și promovăm ideea de demnitate și drepturi depline la orice vârstă. Pentru că drepturile omului nu dispar odată cu vârsta.
Facem apel la o Moldovă în care îmbătrânirea este privită cu respect, nu cu stigmatizare, iar solidaritatea între generații asigură incluziune, vizibilitate și demnitate.