Maria, 74 de ani, și Mihai, 71 de ani, Chișinău
Pentru Maria, în vârstă de 74 de ani, și Mihai, de 71 de ani, înaintarea în vârstă nu înseamnă să renunțe la lucrurile care le plac sau la bucuria de a trăi. Maria dansează, scrie poezii, merge la plimbare și își vizitează rudele. Spune că acum trăiește pentru ea. Mihai este alături de ea de doi ani, de când s-au cunoscut.
În ziua în care i-am întâlnit, Maria și Mihai erau la Cantina Socială „Aproape de Aproapele” a Misiunii Sociale Diaconia, unde luau un prânz cald oferit gratuit. Această masă este un sprijin important într-o perioadă în care pensia abia le ajunge pentru cheltuielile de bază. „S-a anunțat că aici dau mâncare gratis și, în genere, oamenii care nu au pensia foarte mare vin aici ca să își mai salveze din ea. Noi trebuie să achităm comunalele și medicamentele și, dacă vrem să mâncăm ceva gustos, nu ne ajunge. De aceea venim aici”, spune Mihai.
Sunt pe lista beneficiarilor de aproximativ doi ani, de când sunt împreună. Mihai spune că a aflat despre acest loc de la vecini. Astfel de servicii au devenit importante pentru el după ce și-a pierdut soția cu doi ani în urmă. Maria, la rândul ei, și-a pierdut soțul cu zece ani în urmă. Au trecut amândoi prin pierderea partenerilor de viață, iar apoi s-au întâlnit și au început o nouă etapă împreună.
Maria este din Comrat, iar Mihai din Nisporeni. S-au cunoscut într-un sanatoriu. Ea spune că Mihai s-a îndrăgostit de ea și a adus-o la Chișinău. După doar cinci zile, bărbatul a cerut-o în căsătorie. Femeia i-a spus că este prea devreme, iar el i-a răspuns: „Am tot timpul din lume să te aștept pe tine.” A fost dragoste la prima vedere, spun amândoi.
De atunci, și-au construit o rutină în jurul lucrurilor simple. Dimineața, Mihai pregătește micul dejun, apoi face puțină ordine și se gândește ce vor găti la prânz. Au chiar și un program personal în care notează activitățile pentru fiecare zi: când merg la rudele din Comrat, când ies în parc și ce vor găti.
Pentru ei, ieșirile din casă sunt importante. În fiecare seară merg la plimbare, iar vineri, sâmbătă și duminică merg în parc, unde particip la dansurile pentru persoanele în etate organizate în cadrul proiectului „Dialog între generații”. Muzica și mișcarea fac parte din viața lor încă din tinerețe. Mihai a făcut parte dintr-o trupă din Rusia, unde interpreta dansuri populare rusești și ucrainene, iar Maria a dansat și ea în copilărie și a practicat sportul.
Astăzi, dansul îi aduce din nou împreună și îi ajută să rămână activi. La aceste întâlniri participă și tineri, iar oameni de vârste diferite au ocazia să se cunoască și să interacționeze. Pentru Mihai, aceste ieșiri contribuie și la starea lui de bine.
„
Foarte mult mă ajută faptul că ies la dansuri cu ea, mă ajută să scap de tot negativul
spune el.
Pentru Maria, înaintarea în vârstă nu este un motiv să renunțe la activitățile care îi plac. Continuă să fie activă, să iasă la plimbare, să își viziteze rudele și să își găsească mereu ceva de făcut. Își organizează zilele împreună cu Mihai, își face planuri și nu lasă vârsta să decidă ce poate sau nu poate face. Întrebată cum se simte în legătură cu ideea de îmbătrânire, spune că nu se gândește la vârstă.
„
Nu mă gândesc la asta. Mă simt de parcă am 25 de ani. Și așa e corect.
În vocea Mariei se simțea recunoștința pentru faptul că poate continua să ducă viața pe care și-o dorește. Pentru multe persoane în etate, însă, accesul la activități sociale, culturale și recreative rămâne limitat. Drepturile sociale și culturale sunt drepturi ale omului și trebuie să poată fi exercitate în mod egal, indiferent de vârstă.
Maria spune că încearcă să fie bună cu oamenii din jur și că, la rândul ei, primește aceeași atitudine. „În primul rând, în viață trebuie să fii bun. Eu de mică ajut și sunt bună cu toți”, spune ea. Povestește că, atunci când are posibilitatea, oferă mâncare celor care au mai multă nevoie.
Nu toate experiențele sale sunt însă la fel de bune. Femeia spune că persoanele în etate nu sunt întotdeauna ascultate atunci când încearcă să rezolve probleme la instituțiile publice. „Dacă trebuie de mers la primărie și de cerut ceva, nimeni nu ne va trage atenție”, spune ea.
Maria vorbește despre propria experiență. Deși este căsătorită oficial cu Mihai de doi ani, nu a reușit să își stabilească domiciliul la adresa soțului. „Am mers prin tot felul de agenții, dar nu pot primi viza de reședință conform domiciliului lui Mihai”, povestește Maria. Până acum, nu a găsit o soluție și nici oameni care să îi explice clar cum ar trebui să procedeze.
Situația cuplului arată cum interacțiunea cu instituțiile publice poate deveni o barieră în exercitarea drepturilor, în special pentru persoanele în etate. Procedurile greu de înțeles, limbajul administrativ și trimiterea de la o instituție la alta pot transforma accesul la serviciile publice într-o experiență care le poate face să se simtă vulnerabile și neputincioase. Din perspectiva drepturilor omului, accesul la serviciile publice trebuie să fie efectiv, accesibil și nediscriminatoriu, inclusiv pentru persoanele în etate. Astfel de situații sunt însă adesea normalizate sau rămân neraportate, deși barierele administrative pot afecta în mod direct exercitarea drepturilor.
Pentru Maria, respectul față de persoanele în etate înseamnă și să le fie ascultată vocea atunci când au nevoie de ajutor și când încearcă să își exercite drepturile. Vârsta nu ar trebui să fie un motiv pentru ca problemele lor să fie trecute cu vederea.
Povestea Mariei și a lui Mihai face parte din campania „CU VOCE TARE! Cere o lume în care drepturile omului durează o viață întreagă”, lansată de Amnesty International Moldova în 2025, și arată că înaintarea în vârstă nu înseamnă sfârșitul unei vieți active sau al dorinței de a iubi și de a fi parte din comunitate. Dar arată și cât de important este ca persoanele în etate să aibă un venit suficient, acces la servicii și sprijin atunci când au nevoie. Persoanele în etate își doresc să trăiască independent și să decidă singure cum își petrec timpul. Vor să fie ascultate atunci când se confruntă cu probleme și tratați cu respect, indiferent de vârstă.
Campania aduce în prim-plan vocile persoanelor în etate și experiențele lor de zi cu zi, de la dificultățile economice și accesul la servicii până la singurătate, participarea la viața comunității, relațiile cu comunitatea și dorința de a rămâne active și independente.
Poveștile lor ne amintesc că îmbătrânirea nu înseamnă pierderea drepturilor. Fiecare persoană are dreptul la demnitate, la un nivel de trai adecvat, la sănătate, la securitate socială și la participare în comunitate, indiferent de vârstă.