Sistemele de viză din zona Schengen funcționează ca un adevărat parcurs cu obstacole pentru apărătorii drepturilor omului din întreaga lume, împiedicând mulți dintre ei să participe la forumuri-cheie unde se iau decizii importante. Aceste bariere contrazic drepturile și valorile pe care statele Schengen susțin că le promovează, a declarat Amnesty International într-un nou raport publicat astăzi.

Acces refuzat? Cum politicile de viză din zona Schengen dezavantajează apărătorii drepturilor omului, documentează numeroasele obstacole cu care se confruntă activiștii din 104 țări cu restricții de viză – în special din Africa, Asia și Orientul Mijlociu – atunci când încearcă să obțină vize pe termen scurt pentru a călători în scopuri de advocacy, networking sau pentru a se proteja de riscurile asociate activității lor.

Acești apărători ai drepturilor omului (ADO) sunt în majoritate persoane de culoare, asiatice și/sau musulmane, iar impactul negativ asupra mobilității lor echivalează cu o discriminare indirectă, potrivit analizei organizației.

„Imposibilitatea de a obține vize Schengen înseamnă că vocile și mărturiile apărătorilor drepturilor omului din țările din Sudul Global sunt excluse de la forumuri unde se iau decizii care le afectează profund viața”, a declarat Erika Guevara Rosas, director senior pentru Cercetare, Advocacy, Politici și Campanii la Amnesty International.

„Deși statele Schengen au dreptul să decidă cine poate intra pe teritoriul lor, modul în care funcționează sistemele lor de vize pentru apărătorii drepturilor omului din 104 țări arată o ruptură clară între angajamentele asumate prin ghiduri și alte promisiuni de protecție și realitatea practică”.

„

Imposibilitatea de a obține vize Schengen înseamnă că vocile și mărturiile apărătorilor drepturilor omului din țările din Sudul Global sunt excluse de la forumuri unde se iau decizii care le afectează profund viața.

Erika Guevara Rosas, director senior pentru Cercetare, Advocacy, Politici și Campanii la Amnesty International.

„Asigurarea accesului apărătorilor drepturilor omului la vize Schengen pe termen scurt, într-un mod fiabil, previzibil, transparent și în timp util, este indispensabilă pentru a le permite să își exercite dreptul de a apăra drepturile fără discriminare”.

Obstacole în obținerea vizelor pe termen scurt

Codul de vize al UE, care reglementează vizele Schengen pe termen scurt, permite ca cererile care nu îndeplinesc toate condițiile să fie totuși acceptate, analizându-se fiecare caz în parte. Cu toate acestea, cei care primesc și procesează cererile de viză, inclusiv furnizorii de servicii externi, par adesea să nu fie conștienți de această flexibilitate, ceea ce generează numeroase obstacole, inclusiv respingerea cererilor înainte ca acestea să ajungă efectiv în etapa de luare a deciziei.

Unul dintre primele obstacole în obținerea unei vize Schengen este chiar identificarea locului unde trebuie depusă cererea. Multe state Schengen nu au reprezentanțe diplomatice sau acorduri cu toate țările cu restricții de viză. Drept urmare, apărătorii drepturilor omului sunt adesea nevoiți să călătorească într-o altă țară pentru a depune cererea, ceea ce poate fi foarte costisitor sau chiar periculos pentru securitatea lor.

Timpul necesar pentru a obține o programare, pentru a aștepta o decizie și durata de valabilitate a vizelor reprezintă alte obstacole pe care apărătorii drepturilor omului trebuie să le depășească pentru a călători în țările din zona Schengen. În unele cazuri, vizele sunt eliberate prea târziu sau pentru o perioadă atât de scurtă încât nu iau în calcul timpul necesar pentru a călători către și dinspre o anumită locație sau eventualele întârzieri ale zborurilor.

”

Asigurarea accesului apărătorilor drepturilor omului la vize Schengen pe termen scurt, într-un mod fiabil, previzibil, transparent și în timp util, este indispensabilă pentru a le permite să își exercite dreptul de a apăra drepturile fără discriminare.

Erika Guevara-Rosas

Solicitanții de viză trebuie adesea să depună o listă lungă de documente justificative, care includ, de regulă, dovezi privind mijloacele financiare, cum ar fi statutul de angajare, fluturașii de salariu sau dovezile de proprietate. Acest lucru este deosebit de dificil pentru activiști, în special pentru cei aflați în situații de marginalizare sau supuși discriminării.

O apărătoare a drepturilor omului din comunitatea Dalit din Nepal a declarat pentru Amnesty International: „Se cer extrase de cont bancar pentru cei care vor să viziteze un stat Schengen. Imaginați-vă ce înseamnă asta pentru oamenii care trăiesc într-o situație în care nici măcar nu își pot câștiga traiul zilnic. Unii dintre cei care vor să facă advocacy la nivel internațional s-ar putea să nu aibă astfel de documente, pentru că sunt apărători ai drepturilor omului, iar majoritatea activității lor de advocacy este voluntară”.

Aceste obstacole duc la discriminarea indirectă a apărătorilor drepturilor omului, deoarece politicile privind vizele Schengen au un impact disproporționat asupra solicitanților care fac obiectul discriminării rasiale. Deși regulile privind vizele sunt aparent neutre din punct de vedere rasial, întrucât nu menționează în mod explicit rasa sau etnia ca motive pentru un tratament diferit, există o corelație puternică între țările cu restricții de viză și populațiile discriminate rasial ca fiind de culoare, asiatice și/sau musulmane.

Flexibilitatea existentă și progresele realizate

În iunie 2024, Comisia Europeană a publicat o versiune revizuită a Manualului de vize al UE, un set de ghiduri care explică modul de aplicare a Codului de vize al UE, care include exemple practice despre cum pot fi facilitate cererile de viză ale apărătorilor drepturilor omului.

Amnesty International salută această inițiativă și îndeamnă țările din zona Schengen să se asigure că Manualul revizuit al Codului de vize al UE este bine diseminat și aplicat pe deplin, astfel încât ofițerii de vize din întreaga lume, inclusiv furnizorii de servicii externi, să fie instruiți corespunzător în facilitarea călătoriilor apărătorilor drepturilor omului.

Organizația face, de asemenea, apel către țările din zona Schengen să colecteze date dezagregate pe criterii de rasă și etnie pentru a pune capăt discriminării în sistemul de vize, precum și să dezvolte și să implementeze o procedură facilitată de acordare a vizelor pentru apărătorii drepturilor omului, inclusiv prin prioritizarea cererilor. În plus, țările Schengen ar trebui să emită mai frecvent vize pe termen lung, cu intrări multiple, ca instrumente-cheie de protecție, pentru a permite deplasarea atunci când este necesar, fără a fi nevoie să treacă de fiecare dată prin aceleași obstacole birocratice.

Context

Zona Schengen este alcătuită din 29 de țări, majoritatea fiind state membre UE, precum și țări non-UE, cum ar fi Elveția și Norvegia. Toate țările din această zonă sunt obligate să respecte Codul de vize al UE pentru emiterea vizelor Schengen pe termen scurt.

Amnesty International a discutat cu 42 de organizații internaționale, cu sediul atât în spațiul Schengen, cât și în țări cu restricții de viză, care au facilitat de-a lungul anilor călătoriile a sute de apărători ai drepturilor omului. Organizația a colectat, de asemenea, mărturii de la 32 de apărători ai drepturilor omului, cu experiență directă în procesele de obținere a vizelor.