Drepturile omului și schimbările climatice nu sunt două probleme separate. Ele reprezintă două fețe ale aceleiași monede. Nu putem să ne bucurăm pe deplin de drepturile noastre într-o lume în care fenomenele meteorologice extreme și schimbările climatice aduc tot mai multă devastare, în care apa potabilă sigură și hrana adecvată devin inaccesibile pentru mulți, și în care, pentru mulți oameni a căror viață devine tot mai greu de suportat, părăsirea locuințelor și comunităților lor devine singura sau cea mai bună opțiune.
Eforturile de a aborda schimbările climatice ca o problemă a drepturilor omului trebuie să continue și să se amplifice. Ne aflăm într-un moment critic dacă vrem să evităm o catastrofă iminentă a drepturilor omului pentru umanitate. Pentru a face față acestei provocări, avem nevoie de cea mai puternică și diversă mișcare lansată vreodată. Summit-ul popoarelor privind climă, drepturi și supraviețuire a omului, desfășurat în septembrie 2019 și Declarația sa, care a fost semnată de peste 430 de organizații din întreaga lume care reprezintă diverse cauze ale mediului, drepturile femeilor, indigene, sindicatele, justiția socială și alte cauze ale drepturilor omului, oferă un exemplu promițător al modului în care grupurile diverse se pot reuni și pot împărtăși o viziune comună.
Principiile și standarde ale drepturilor omului nu numai că contribuie la conturarea crizei climatice. Mai important, ele clarifică și arată că statele au obligații legale și pot impune măsuri pentru abordarea crizei climatice.
Reiterând angajamentul pentru protejarea drepturilor omului, statul ar trebui să adopte și să implementeze legislația națională care recunoaște și pune în aplicare dreptul la un mediu sigur, curat, sănătos și durabil.
În vederea elaborării proiectului de hotărâre cu privire la aprobarea proiectului de lege privind acțiunile climatice și proiectului strategie de mediu 2024 – 2030 plasat spre avizare de către Ministerul Mediului al Republicii Moldova. Ținând cont de abordare bazată pe drepturile omului Amnesty International a înaintat următoarele recomandări :
Considerăm imperios de necesar ca obiectivele Strategiei să fie complementate de obiectivul privind: – „Protecția drepturilor omului împotriva daunelor de mediu și a schimbărilor climatice.”
Ținând cont de impactul sporit pe care îl are mediul și schimbările climatice asupra drepturilor omului, acestea ar trebui să treacă drept un fir roșu prin Strategie.
Pentru a evidenția conexiunea dintre mediu, schimbări climatice și drepturile omului, facem referire la, spre exemplu, Comentariul General nr. 37 al Comitetului ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare față de Femei, în care se constată că: „Statele părți au obligații atât în interiorul cât și în afara teritoriilor lor de a asigura punerea în aplicare deplină a Convenției, inclusiv în domeniile reducerii riscului de dezastre și atenuării și adaptării la schimbările climatice. Măsuri precum limitarea utilizării combustibililor fosili, reducerea poluării transfrontaliere și a emisiilor de gaze cu efect de seră și promovarea tranziției către sursele regenerabile de energie sunt considerate pași esențiali în atenuarea schimbărilor climatice și a impactului negativ asupra drepturilor omului al efectelor negative ale schimbărilor climatice și ale dezastrelor la nivel global.”
La rândul său, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a menționat că: „Punerea în aplicare a obligației de a respecta și asigura dreptul la viață, și în special la viață cu demnitate, depinde, printre altele, de măsurile luate de statele părți pentru a conserva mediul și a-l proteja împotriva daunelor, poluării și schimbărilor climatice cauzate de actorii publici și privați.”
Preambul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, stipulează că “Părțile ar trebui să, atunci când iau măsuri pentru a aborda schimbările climatice, să respecte, să promoveze și să ia în considerare obligațiile lor respective privind drepturile omului, dreptul la sănătate, drepturile popoarelor indigene, comunitățile locale, migranții, copiii, persoanele cu dizabilități și persoanele în situații vulnerabile și dreptul la dezvoltare, precum și egalitatea de gen, emanciparea femeilor și echitatea intergenerațională.”
În acest context, în vederea transpunerii eficiente a acordului de la Paris, politicile și legile care au scopul de a aborda schimbările climatice ar trebui să conțină referințe clare la principiile și standardele privind drepturile omului și să include indicatori ține și repere relevante. În special, acestea ar trebui să indice pașii și măsurile specifice pe care autoritățile le vor lua pentru a se asigura că acțiunile climatice, respectă protejează ș întrunesc drepturile omului, inclusiv în legătură cu principiile transversale cuprinse în preambulul acordului de la Paris la toate măsurile de atenuare a schimbărilor climatice (egalitate de gen, securitate alimentară, tranziția justă, echitate intergerațională, și păstrarea integrității ecosistemelor).
O abordare a problemelor de mediu și eforturilor de sensibilizare a publicului din perspectiva drepturilor omului ar facilita sporirea gradului de conștientizare a acestor probleme și conformării cu dispozițiile legale privind mediul. Atunci când în centrul problemei este pus omul și impactul pe care îl are mediul și schimbările climatice asupra sa, spre deosebire de cazurile când se scot în evidență indicatori tehnici, efectul ar fi unul mai pozitiv. Constatăm că domeniul ecologiei, mediului și schimbărilor climatice este unul foarte greu de înțeles de către public larg dacă este prezentat într-un limbaj tehnic, sec și neînțeles.
Principiul egalității și non-discriminării, este important pentru a asigura drepturile persoanelor care fac parte din toate grupurile. Grupurile vulnerabile sunt cele care confruntă direct provocările din cauza daunelor provocate de schimbările climatice.
În raportul său de evaluare al cincilea, Panoul Interguvernamental pentru Schimbările Climatice a afirmat: “Persoanele care sunt marginalizate social, economic, cultural, politic, instituțional sau în alt mod sunt deosebit de vulnerabile la schimbările climatice și, de asemenea, la unele răspunsuri de adaptare și atenuare. Această vulnerabilitate crescută se datorează rareori unei singure cauze. Mai degrabă, este rezultatul unor procese sociale interconectate care duc la inegalități în statutul socio-economic, oportunități și venituri, precum și în expunerea la riscuri. Astfel de procese sociale includ, de exemplu, discriminarea pe baza genului, clasei sociale, etniei, vârstei și (dis)abilității”. Acest principiu evidențiază modul în care oamenii pot fi afectați diferit ca urmare a diferitelor forme de vulnerabilitate la schimbările climatice cu care se confruntă, și ca urmare ar trebui să diferențieze de remediere și despăgubire diferențiată.
Din punct de vedere procedural principiul egalității și al nediscriminării prevedere obligația de a se asigura că grupurilor afectate în mod disproporționat de criza climatică li se oferă oportunități egale și semnificative de a participa la modelarea măsurilor climatice inclusiv prin asumarea unor roluri de conducere.
Introducerea prevederilor privind asigurarea protecției drepturilor activiștilor/activistelor de mediu. Din cauza activității lor, aceștia/acestea sunt deseori expuși/se la conflicte cu autoritățile sau părțile terțe. Astfel este necesar de a institui garanții legale privind dreptul lor la integritate fizică, dreptul la libera exprimare, informare, dreptul la libera întrunire și asociere etc. În contextul în care la moment nu există o lege special în Republica Moldova privind protecția apărătorilor și apărătoarelor drepturilor omului, considerăm introducerea acestor prevederi esențială.
Drepturile la libertatea de exprimare, informație, asociere și întrunire pașnică sunt esențiale pentru a asigura că activiștii și activistele pentru drepturile omului și societatea civilă în ansamblu sunt în măsură să-și joace rolul în cererea unei acțiuni decisive în privința schimbărilor climatice, expunând corupția și pe cei care pun în pericol mediul nostru.
Statele ar trebui să considere activiștii și activistele pentru mediu drept aliați/te cruciali/e, nu adversary/e. Ar trebui să-i/ să le recunoască drept activiști/ste pentru drepturile omului și să-i/să le protejeze în conformitate cu Declarația ONU privind Apărătorii Drepturilor Omului, adoptată prin consens în 1998. Ele trebuie să garanteze un mediu sigur și facilitator pentru toți cei implicați în această luptă și să asigure libertățile de exprimare, asociere și adunare pașnică.
Alinierea cadrului normativ al Republicii Moldova privind mediul și schimbările climatice la Aqui-ul Comunitar și participarea societății civile, este important ca fiecare proiect de act normativ să treacă printr-o etapă de consultare eficientă, în care părțile interesate să aibă timp suficient și oportunitate de a înainta recomandări cu privire la proiectele avizate. Societatea civilă este dispusă de a susține măsurile statului privind conștientizarea ecologică, însă nicidecum aceasta nu poate fi obligată să întreprindă astfel de măsuri, aceasta fiind obligația statului.
Consultare eficientă cu toți actorii interesați este esențială, în care părțile interesate să aibă timp suficient și oportunitate de a înainta recomandări cu privire la proiectele avizate pentru a asigura corect și transparent dezvoltarea și perfecționarea continuă a cadrului normativ și de politici în domeniul protecției mediului și schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele de transpunere asumate în cadrul Acordului de Asociere RM-UE și cu măsurile ce vizează pregătirea țării pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Prevederea în mod explicit dreptul la un remediu pentru daunele de mediu și mecanismul de asigurare a populației cu un astfel de remediu. Astfel, „statele trebuie să ofere acces în timp util și fără discriminare la mijloace administrative, judiciare, legislative sau orice alte mijloace adecvate pentru a judeca reclamațiile privind încălcările iminente și previzibile ale drepturilor omului care rezultă din schimbările climatice sau măsurile climatice, precum și încălcările trecute și actuale, inclusiv atunci când sunt conduita în jurisdicția lor lezează drepturile oamenilor din afara granițelor sale.”
Potrivit Comitetului ONU pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale, remedierile ar trebui să fie disponibile atât la nivel național, cât și internațional. Acest lucru ar trebui să permită victimelor să caute remediere din partea organismelor regionale sau altor organisme internaționale pentru drepturile omului, atunci când remedii interne nu sunt disponibile sau nu sunt eficiente.
Pentru a îmbunătăți responsabilitatea pentru criza climatică și pentru a asigura dreptul la remedii eficiente pentru victimele încălcărilor drepturilor omului asociate cu schimbările climatice, statele ar trebui să recunoască dreptul la un mediu sănătos în legislația națională.
Cu referire la reglementarea mediului de afaceri și a sectorului financiar, considerăm necesară abordarea mai detaliată a mediului de afaceri și sectorului financiar în contextul protecției mediului și combaterii schimbărilor climatice. În acest sens, în poziția exprimată în avizul remis Ministerului Mediului pe marginea proiectului privind acțiunile climatice și Strategiei de mediu pentru anii 2024-2030, prin care considerăm oportun de a reglementa următoarele componente:
– Întreprinderile trebuie să se asigure că operațiunile lor, precum și ale filialelor și furnizorilor lor (atât naționali cât și internaționali), respectă standardele internaționale de mediu și drepturile omului;
– Să își asume angajamentul și să pună în aplicare planuri specifice de reducere a emisiilor în cadrul operațiunilor și lanțurilor lor valorice cât mai curând posibil și cu cel puțin 45% până în 2030 față de nivelurile din 2010 și până la zero înainte de 2050, în conformitate cu recomandările IPCC. Ei ar trebui să facă acest lucru fără să se bazeze excesiv pe compensații și mecanisme de eliminare a carbonului și să pună în aplicare planuri de acțiune detaliate pentru operaționalizarea acestor angajamente. În special, producătorii și furnizorii de energie trebuie să renunțe treptat la producția și utilizarea combustibililor fosili – inclusiv prin mutarea portofoliului lor către energie regenerabilă;
– Instituțiile financiare, cum ar fi băncile, administratorii de active și companiile de asigurări, ar trebui să înceteze finanțarea și investițiile în noi proiecte, activități și industrii care stimulează extinderea combustibililor fosili și defrișările. Acestea ar trebui să elimine treptat finanțările și investițiile existente pe un calendar aliniat cu imperativul de 1,5°C, asigurându-se că finanțarea și investițiile pentru combustibilii fosili și formele de producție cele mai poluante, cum ar fi cărbunele, turba, fracking și nisipurile bituminoase, sunt eliminate treptat dar cât mai curând posibil, sau cel târziu până în 2040;
– Ca parte a responsabilității lor de a implementa diligența necesară privind drepturile omului și mediu, companiile ar trebui să identifice, să prevină, să reducă și să țină seama de emisiile de GES pe parcursul operațiunilor lor globale și să facă publice informații relevante despre emisiile și eforturile lor de atenuare, inclusiv ale tuturor filialelor lor; filialele și lanțul de aprovizionare;
– Atunci când intenționează să se angajeze în activități de atenuare și adaptare la schimbările climatice, inclusiv cele legate de producția de energie regenerabilă și tehnologie asociată, companiile trebuie să efectueze, în toate etapele procesului de due diligence, consultări eficiente, semnificative și informate cu titularii de drepturi potențial și efectiv afectați;
– Întreprinderile ar trebui să fie răspunzătoare pentru impactul asupra climei și daunele aduse drepturilor omului și să se asigure că persoanele afectate au acces la remedii;
– Asigurarea faptului că elaborarea politicilor legate de climă și aplicarea drepturilor omului și a cerințelor de due diligence asupra mediului sunt protejate de influența nejustificată a întreprinderilor, inclusiv din domeniul de combustibilii fosili, agrobusiness și alte industrii responsabile de emisii mari de GES.
Prevederea cooperării internaționale în procesul de combatere a schimbărilor climatice și asigurare a dreptului la un mediu sigur, curat, sănătos și durabil. Recomandăm ca Strategia să prevadă nu doar activitatea actorilor pe teritoriul Republicii Moldova, dar și peste hotarele sale. Or, după cum a fost de nenumărate rânduri menționat de către organismele internaționale, cooperarea internațională în procesul de combatere a schimbărilor climatice și asigurare a dreptului la un mediu sigur, curat, sănătos și durabil. Aceasta ar însemna, spre exemplu, că un obiectiv al Strategiei ar presupune abținerea de utilizare a produselor importate din țări/companii care contribuie considerabil la schimbările climatice. Or, într-o altă ordine de idei, un obiectiv al Strategiei ar reprezenta încurajarea altor state de a-și intensifica eforturile pentru aceste deziderate.
Pentu mai multe detalii puteți consulta Stop burning our rights