Atacul SUA asupra Venezuelei din 3 ianuarie a constituit o utilizare ilegală a forței, încălcând Carta ONU și contribuind la subminarea ordinii internaționale bazate pe reguli. În același timp, crimele împotriva umanității comise de guvernul Maduro împotriva populației venezuelene rămân nepedepsite, fără garanții că astfel de abuzuri nu se vor repeta, avertizează Amnesty International.
„Operațiunea militară a SUA în Venezuela reprezintă o încălcare clară a Cartei ONU. Este un act de agresiune care pune în pericol populația civilă și subminează grav fundamentele dreptului internațional. Utilizarea forței de către administrația Trump nu a fost doar ilegală, ci riscă să încurajeze și alte state să recurgă la acțiuni similare și să creeze un precedent periculos pentru viitor”, a declarat Agnès Callamard, secretara generală a Amnesty International.
Așa cum a declarat însuși președintele Trump, atacul din 3 ianuarie a fost determinat în principal de dorința de a controla resursele și influența geopolitică din regiune. De atunci, el a susținut deschis că poate dicta politica în Venezuela, chiar dacă președinta interimară Delcy Rodríguez continuă să adopte un discurs provocator, colaborând totuși efectiv cu SUA. În acest context de incertitudine, generat de situația internă instabilă și de persistența aparatului represiv, populația venezueleană se confruntă cu o ingerință tot mai mare din partea Statelor Unite, lipsa unor soluții durabile în domeniul drepturilor omului și amenințări sporite la adresa drepturilor și securității lor.
„
Amnesty International condamnă fără echivoc atât utilizarea ilegală a forței de către Statele Unite, cât și multiplele crime comise de autoritățile venezuelene împotriva poporului său.
Agnès Callamard, secretara generală a Amnesty International
„Impunitatea pentru crimele împotriva umanității comise de autoritățile venezuelene sub conducerea lui Maduro timp de mai bine de un deceniu continuă până în prezent sub guvernul interimar al Delcy Rodríguez. Chiar dacă unii prizonieri sunt eliberați, nu s-au luat măsuri reale pentru a face dreptate și nici nu s-au oferit garanții că aceste crime nu se vor repeta. În același timp, amenințările asupra spațiului civic continuă, iar apărătorii drepturilor omului și organizațiile lor riscă să fie persecutați sau criminalizați”, a declarat Agnès Callamard.
„Să fim clari: Amnesty International condamnă fără echivoc atât utilizarea ilegală a forței de către Statele Unite, cât și multiplele crime comise de autoritățile venezuelene împotriva poporului său. Denunțarea acțiunii militare ilegale a Statelor Unite nu trebuie să diminueze necesitatea urgentă de a face dreptate și de a obține reparații pentru gravele încălcări ale drepturilor omului și crimele împotriva umanității comise de guvernul venezuelean.
„Două nedreptăți nu fac o dreptate. Trebuie să existe responsabilitate deplină și reparații pentru atacul ilegal al administrației Trump asupra Venezuelei, dar și pentru crimele comise de autoritățile venezuelene în conformitate cu dreptul internațional.”
Amenințările deschise ale președintelui Trump de a intensifica acțiunile militare unilaterale în alte regiuni, combinate cu retorica privind „conducerea” Venezuelei și controlul petrolului său, accelerează demontarea normelor de drept internațional menite să protejeze civilii și să prevină conflictele, amenințând drepturile omului în întreaga lume. De când a atacat Venezuela, președintele Trump a amenințat că va folosi forța militară împotriva Columbiei, Cubei, Groenlandei, Iranului și Mexicului. Între timp, China continuă să se angajeze în acțiuni amenințătoare împotriva Taiwanului și a vecinilor săi, iar Rusia continuă agresiunea împotriva Ucrainei și survolarea spațiul aerian NATO.
„Nu vă înșelați, acestea sunt eforturi calculate pentru a normaliza o abordare de tipul „puterea face dreptate” în afacerile externe și pentru a marginaliza Carta ONU, Convențiile de la Geneva, tratatele privind drepturile omului și alte piloni ai ordinii internaționale. Alte state trebuie să respingă aceste eforturi iresponsabile de a distruge regulile internaționale care asigură pacea, protejează civilii în conflicte și garantează drepturile omului pentru toți.”
De ce aceasta a fost o utilizare ilegală a forței și un act de agresiune
Dreptul internațional nu poate fi mai clar: articolul 2(4) din Carta ONU interzice amenințarea sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau independenței politice a oricărui stat; articolul 2(3) prevede soluționarea pașnică a disputelor. Declarația privind Relațiile Prietenoase (AG ONU 2625) codifică interdicția intervenției armate. Iar Rezoluția AG ONU 3314 definește agresiunea, subliniind prima utilizare a forței armate de către un stat, cu încălcarea Cartei, constituie o dovadă prima facie a unui act de agresiune, inclusiv bombardarea sau atacarea forțelor armate ale unui alt stat. Operațiunea din 3 ianuarie a implicat tocmai aceste modalități.
Guvernul SUA și-a început escaladarea militară cu execuții extrajudiciare în apele internaționale și l-a capturat pe Nicolás Maduro sub pretextul combaterii traficului de droguri, pentru a‑și dezvălui fără ambiguitate motivația reală: controlul resurselor naturale ale Venezuelei. Dincolo de justificările oficiale care se schimbă, este evident că aceste acțiuni încalcă grav dreptul internațional. Chiar dacă s-ar accepta afirmațiile guvernului SUA privind combaterea traficului de droguri, tot ar fi ilegal să se aplice legea pe teritoriul unui alt stat fără consimțământul acestuia, ceea ce încalcă suveranitatea recunoscută de mult timp în dreptul internaționa. În plus, acuzațiile de trafic de droguri nu constituie un „atac armat” care să declanșeze dreptul la autoapărare, în temeiul articolului 51 din Carta ONU.
Comitetul Juridic Interamerican a afirmat că, pentru statele membre OSA, singurele excepții de la interzicerea folosirii forței sunt autoapărarea și autorizația Consiliului de Securitate al ONU, limite menite să protejeze pacea și drepturile omului în regiune.
„
Nicio etichetă nu poate transforma un bombardament în „aplicarea legii”. Faptele, nu retorica politică, determină legea aplicabilă.
Agnès Callamard, secretara generală a Amnesty International
Atacul SUA se încadrează în trei dintre cele șapte acțiuni interzise de Rezoluția 3314, considerate acte de agresiune: invazia sau atacul forțelor armate ale unui stat asupra teritoriului altui stat; bombardamentul sau folosirea oricăror arme împotriva teritoriului altui stat; și atacul forțelor armate asupra trupelor terestre, navale sau aeriene ale altui stat.
Legislația internațională privind drepturile omului se aplică în orice moment. Comentariul general nr. 36 al Comitetului ONU pentru drepturile omului precizează clar că actele de agresiune care duc la privarea de viață încalcă automat articolul 6 din CIPDCP și că eșecul de a rezolva disputele prin mijloace pașnice poate constitui o încălcare a obligației de a proteja viața.
„Nicio etichetă nu poate transforma un bombardament în „aplicarea legii”. Faptele, nu retorica politică, determină legea aplicabilă. Fără autorizarea Consiliului de Securitate sau un caz real de autoapărare, utilizarea unilaterală a forței de către SUA împotriva Venezuelei a fost ilegală și a constituit un act de agresiune. Dreptul la viață nu este suspendat atunci când un guvern alege să ignore Carta ONU”, a declarat Agnès Callamard.
În Venezuela funcționează în continuare un mecanism de represiune care nu s‑a oprit pe 3 ianuarie.
De ani de zile, Amnesty International și numeroase anchete internaționale au documentat politica sistematică de represiune, care include detenții arbitrare, dispariții forțate, execuții extrajudiciare, tortură și alte forme de maltratare, vizând în special apărătorii drepturilor omului, oponenții politici, protestatarii, jurnaliștii și critici reali sau presupusi ai guvernului.
În 2019, Amnesty International a constatat că autoritățile venezuelene conduse de Nicolás Maduro au desfășurat un atac sistematic și pe scară largă împotriva populației civile și că, cel puțin din 2014, s‑ar fi comis crime împotriva umanității. De atunci, organizația a publicat dovezi suplimentare privind persecuțiile și disparițiile forțate, precum și alte crime împotriva umanității, solicitând și sprijinind anchetele efectuate de Misiunea de anchetă a ONU în Venezuela și de Biroul Procurorului Curții Penale Internaționale (CPI), precum și anchetele penale în curs în conformitate cu principiul jurisdicției universale în Argentina.
„Crimele împotriva umanității nu se încheie odată cu îndepărtarea lui Maduro. Victimele, supraviețuitorii și familiile lor din Venezuela continuă să poarte cicatrici fizice și psihologice. Soarta și locul în care se află multe persoane dispărute forțat rămân necunoscute. Aparatul de stat responsabil pentru aceste crime continuă să funcționeze, fiind în prezent susținut de implicarea autorităților americane”, a declarat Agnès Callamard.
În primele zile ale guvernului interimar al lui Delcy Rodríguez, forțele de securitate și agențiile de informații (Serviciul Bolivarian de Informații Naționale, SEBIN, și Direcția Generală de Contrainformații Militare, DGCIM) și grupurile armate pro-guvernamentale au continuat să rețină persoane, să supravegheze comunitățile și să intimideze persoanele suspectate de sprijinirea atacului din 3 ianuarie, inclusiv prin instalarea de puncte de control și obligarea persoanelor să-și deblocheze telefoanele pentru verificări arbitrare. Au existat rapoarte despre arestări arbitrare, inclusiv 14 jurnaliști care acopereau o conferință de presă oficială, eliberați între timp, precum și despre amenințări și represalii, reflectând tiparele bine documentate din ultimul deceniu
„Mai recent, după ce guvernul Rodríguez a anunțat eliberări în masă pe 8 ianuarie, sute de persoane încarcerate pe nedrept au fost eliberate. Pe 31 ianuarie, președintele interimar Delcy Rodríguez a prezentat și o lege de amnistie, menită să beneficieze pe toți cei acuzați de infracțiuni începând din 1999, precum și închiderea principalului centru de detenție, El Helicoide, care urmează să fie transformat într-un centru social.
„
Acțiunile actuale ale administrației SUA complică semnificativ și îngreunează orice posibil demers de justiție împotriva lui Nicolás Maduro.
Agnès Callamard, secretara generală a Amnesty International
Deși aceste anunțuri sunt binevenite, legea amnistiei în sine nu este suficientă dacă nu există garanții de nerepetare, inclusiv abrogarea legilor și desființarea agențiilor de stat care au permis detențiile arbitrare și alte încălcări grave ale drepturilor omului. Amnesty International a constatat în trecut că autoritățile au eliberat deținuți ca gest de bunăvoință, doar pentru ca, la scurt timp, să aibă loc noi valuri de detenții. În plus, nu este clar dacă legea amnistiei se va aplica și agenților statului, ceea ce ar putea transforma acest act într-un mecanism de impunitate – un rezultat care nu trebuie permis.
În mod similar, închiderea El Helicoide este complet insuficientă pentru a opri crimele grave comise acolo. ONG-urile locale au documentat detenții arbitrare cu motivație politică în zeci de alte facilități din întreaga țară și există dovezi privind existența unor centre de detenție clandestine care funcționează în afara oricărui cadru legal.
În cele din urmă, legile restrictive care împiedică organizațiile societății civile să își exercite pe deplin drepturile de apărare a drepturilor omului rămân neschimbate. Aceste bariere juridice continuă să limiteze grav victimele, rudele acestora, activiștii și organizațiile în eforturile lor de a obține dreptate și responsabilitate.
„Autoritățile din Venezuela trebuie să elibereze imediat, fără excepție, toate persoanele reținute arbitrar, să pună capăt disparițiilor forțate și torturii și să garanteze dreptul la libertatea de exprimare, asociere și întrunire pașnică. Orice altă măsură nu face decât să perpetueze ciclurile de încălcări, să consolideze impunitatea și să nege victimelor dreptul la adevăr, justiție și reparații”, a declarat Agnès Callamard.
„În 2020, Biroul Procurorului Curții Penale Internaționale a constatat că există motive rezonabile să se creadă că în Venezuela s‑au comis crime împotriva umanității cel puțin din aprilie 2017, și în noiembrie 2021 Procurorul a deschis oficial o investigație. De atunci, Camera Preliminară I a Curții și ulterior Camera de Apel au autorizat continuarea investigației, în pofida încercărilor Venezuelei de a o opri, constatând că autoritățile interne nu au desfășurat proceduri reale privind aceleași categorii de presupuşi făptași, adică oficiali de rang înalt și membri ai forțelor de securitate ale statului. Având în vedere acest model constant de constatări, inclusiv lanțul de comandă documentat, rolul central al președinției în aparatul de securitate și de informații al Venezuelei, precum și amploarea și natura sistematică a încălcărilor, Nicolás Maduro se numără printre persoanele cel mai probabil vizate de investigație și urmărire penală de către CPI, dacă probele vor îndeplini pragurile Statutului de la Roma pentru responsabilitatea penală individuală.
„Victimele venezuelene au dreptul la adevăr, justiție și reparații pentru crimele împotriva umanității pe care le‑au suferit. Facem apel la Curtea Penală Internațională să își accelereze activitatea, inclusiv să emită mandate de arest atunci când sunt îndeplinite probele necesare. Justiția întârziată este justiție refuzată, mai ales pentru venezuelenii care au așteptat ani de zile să fie ascultați. Cu toate acestea, acțiunile administrației SUA fac în prezent perspectiva oricăror proceduri de justiție privind pe Nicolás Maduro mult mai dificilă și complexă,” a declarat Agnès Callamard
Un precedent periculos dincolo de Venezuela
Prin această acțiune, președintele Trump a afirmat practic că nu se simte obligat de dreptul internațional și că emisfera vestică este o regiune pe care Statele Unite au dreptul să o controleze, chiar și prin forță armată, după cum consideră de cuviință – o poziție tot mai des numită „Doctrina Donroe”. Aceasta nu este prima utilizare unilaterală a forței de către SUA, dar ar putea fi prima dată când încearcă să își justifice acțiunile într-un mod atât de evident contrar principiilor dreptului internațional. În schimb, președintele Trump și principalii săi consilieri par hotărâți să se declare neconstrânși de cadrul legal internațional pe care Statele Unite însele l-au ajutat să fie creat după al Doilea Război Mondial.
„
Tăcerea de astăzi va fi permisiunea de mâine. Statele trebuie să traseze o linie clară, aici și acum.
Agnès Callamard, secretara generală a Amnesty Internationa
Atacul din 3 ianuarie a urmat unor luni de atacuri letale ale SUA asupra unor presupuse nave transportatoare de droguri în Caraibe și estul Pacificului – acțiuni pe care Amnesty International și numeroși experți juridici le-au condamnat drept execuții extrajudiciare. Cel puțin un alt atac a avut loc după această acțiune. Concentrările forțelor navale americane în Caraibe și intenția declarată de a folosi forța împotriva grupurilor criminale au șters și mai mult granița dintre aplicarea legii și război, amplificând temerile privind o escaladare regională.
Ce trebuie să se facă acum pentru a asigura protecție și justiție
Toate statele trebuie să reafirme autoritatea Cartei ONU și consensul global privind interdicția absolută a folosirii forței în relațiile internaționale. În forurile multilaterale și în cadrul angajamentelor bilaterale, guvernele trebuie să respingă normalizarea folosirii unilaterale a forței ca instrument de politică și să pună accent pe protecția civililor și respectarea drepturilor omului.
„Tăcerea de astăzi va fi permisiunea de mâine. Statele trebuie să traseze o linie clară, aici și acum. Suferința celor vătămați de forța ilegală și suferința celor brutalizați de propriile autorități nu sunt tragedii concurente. Singura cale care respectă demnitatea lor este cea bazată pe lege: respectarea dreptului internațional, protejarea civililor, investigarea încălcărilor și garantarea justiției”, a declarat Agnès Callamard.
Statele Unite trebuie să înceteze atacurile letale asupra presupuselor ambarcațiuni transportatoare de droguri, precum și orice altă utilizare sau amenințare cu forța împotriva Venezuelei. Dacă există dovezi credibile privind moartea unor civili sau ucideri ilegale, trebuie să fie efectuată o anchetă promptă, independentă și imparțială, iar victimele să primească despăgubiri. Aceste măsuri sunt esențiale nu doar pentru respectarea dreptului internațional, ci și pentru a restabili încrederea că civilii nu sunt tratați ca monedă de schimb într-un joc geopolitic.
Autoritățile venezuelene trebuie să oprească crimele împotriva umanității: să garanteze dreptul la viață și să elibereze toate persoanele deținute arbitrar; să pună capăt disparițiilor forțate, torturii și altor forme de maltratare; să desființeze grupurile armate pro-guvernamentale implicate în încălcări grave ale drepturilor omului; și să garanteze libertatea de exprimare, de asociere, de participare politică și de întrunire pașnică, inclusiv prin abrogarea legislației restrictive denumite „anti-ONG”. Autoritățile trebuie să elimine politica de represiune și să instituie garanții de nerepetare, consolidând independența justiției și a altor instituții de stat. Autorii acestor crime trebuie trași la răspundere, iar drepturile victimelor la justiție, reparații și protecție împotriva repetării abuzurilor trebuie respectate. Niciun context nou nu poate fi folosit ca pretext pentru întărirea aparatului de represiune.