Zaharia Triboi, 67 de ani, satul Ciorești, Nisporeni
L-am întâlnit pe Zaharia Triboi în atelierul său din satul Ciorești, Nisporeni, înconjurat de oale negre, abia scoase din cuptor. Este locul unde maestrul ne-a vorbit cu entuziasm despre pasiunea lui de o viață pentru lut, dar și despre bucuria de a fi redescoperit de public după apariția sa la emisiunea „Românii au talent” și a împărtășit gândurile sale despre cum este să îmbătrânești în Moldova, unde, spune el, „ne descurcăm cu greu dar ne descurcăm”.
Zaharia este unul dintre ultimii olari care lucrează cu lut negru și practică această meserie de peste 40 de ani. A participat la numeroase expoziții naționale și internaționale, iar colecția sa de diplome este impresionantă. Pensia lui mică are un adaos de doar 50 de lei – o recunoaștere simbolică pentru titlul său de „Purtător al tezaurului uman viu” și „Meșter Faur”. Pe lângă olărit, pictează și scrie epigrame, demonstrând că creativitatea nu cunoaște limite.
Cu toate acestea, rafturile pline cu ceramică, diplome și premii spun mai mult decât o simplă poveste despre pasiune și legătura profundă cu pământul și tradițiile sale. Ele vorbesc despre reziliență și despre o viață clădită prin muncă și dăruire, într-o țară în care, pentru multe persoane în etate, dreptul la securitate socială există adesea doar pe hârtie.
Din munca sa, Zaharia reușește să-și asigure traiul:
„
Cu asta mă întrețin, că pensia este mică, un fel de alocație. Dacă mai plătesc curentul și gazul, restul vine din ce vând. Mai vin și copiii la atelier, îi învăț și din asta tot mai câștig ceva.
Pentru Zaharia, olăritul nu este doar o identitate sau meserie ci și mijlocul său de supraviețuire. Se descurcă cu greu, dar reușește. Zâmbește, dar tonul lui devine mai serios: „Eu mă aștepam să vorbim și despre drepturi. Primesc o pensie specială, specială pentru că este foarte mică. Dacă era una mare, nu mai făceam oale”. Se pare că mulți ani de muncă nu au fost niciodată considerați la calcularea pensiei, lăsându-l cu un venit minim și nevoit să vândă ceramica pentru a-și câștiga traiul.
În ciuda tuturor greutăților, Zaharia își păstrează simțul umorului. Ironizând ușor problemele sale financiare, își amintește cum fiul său l-a întrebat odată despre vacanțe la mare, iar el constată că, de fapt, aproape în fiecare zi este la mare – mare nevoie de bani, mare durere, mare problemă.
El adaugă: „Sunt mândru că mi-am păstrat sănătatea și că pot munci, pot face ceva frumos cu mâinile mele pentru oameni. Și dacă oamenii sunt mulțumiți de lucrările mele, și eu sunt mulțumit”. Mândria lui provine din meseria sa, dar și din ceea ce aceasta îi permite să facă, să trăiască cu demnitate într-o societate în care atât oamenii, cât și instituțiile îi ignoră adesea pe cei în vârstă.
Când reflectează asupra drepturilor omului la vârsta a treia, Zaharia a subliniat că mulți nu-și cunosc drepturile. El spune că diferențele dintre generații, migrația tinerilor și schimbările din familii au remodelat comunitățile, lăsând numeroase persoane în etate izolate și mai vulnerabile ca niciodată. Totuși chiar și fără sprijinul de care ar avea nevoie, majoritatea reușesc să meargă mai departe în liniște, cu reziliență, făcând tot ce pot cu resursele pe care le au.
Potrivit lui Zaharia, în comunitatea sa unii consideră persoanele în etate inutile, însă el nu este de acord și crede că un om devine cu adevărat inutil doar atunci când își pierde dorința de a trăi.
Pe măsură ce întâlnirea noastră se apropia de sfârșit, Zaharia ne-a mulțumit și, zâmbind, a adăugat:
„
Fac doar ceea ce știu și ceea ce-mi place, pentru că asta e munca mea și mă reprezintă. Dacă vrem schimbări spre bine, să contribuim cu toții.
Povestea lui Zaharia Triboi este parte a campaniei „CU VOCE TARE! Cere o lume în care drepturile omului durează o viață întreagă”, lansată de Amnesty International Moldova de Ziua Internațională a Persoanelor în Etate (1 octombrie) – ne reamintește că dreptul la protecție socială se aplică tuturor, indiferent de vârstă, și că statele au responsabilitatea de a-l asigura.
Prin această campanie, Amnesty International Moldova își propune să le amplifice vocile, împărtășind poveștile lor, experiențele și realitățile cotidiene. Punând în lumină atât provocările cu care se confruntă persoanele în etate, cât și reziliența de care dau dovadă, ne propunem să combatem stereotipurile negative privind îmbătrânirea și să încurajăm înțelegerea a ceea ce înseamnă să îmbătrânești cu demnitate și drepturi. Pentru că drepturile omului nu dispar odată cu vârsta. Toți rămânem titulari de drepturi pe tot parcursul vieții.
Prin această campanie, facem apel la o Moldovă în care îmbătrânirea este primită nu cu stigmatizare, ci cu respect, unde drepturile persoanelor în etate sunt garantate prin legi și politici eficiente, iar solidaritatea între generații le favorizează incluziune, vizibilitate, voce și putere.