Amnesty International a efectuat o investigație amplă și a constatat că forțele militare ruse au comis o crimă de război, în luna martie, când au lovit Teatrul Dramatic Mariupol din Ucraina, omorând cel puțin zece persoane sau chiar mai multe.
Într-un nou raport „Copii: Atacul asupra Teatrului Dramatic Academic Regional Donețk din Mariupol, Ucraina”, organizația descrie modul în care armata rusă a atacat, probabil, în mod deliberat teatrul, deși știa că acolo erau sute de civili pe 16 martie, ceea ce demonstrează că acest atac este o crimă de război evidentă.
Echipa de intervenție în situații de criză Amnesty International a intervievat mai mulți supraviețuitori și a colectat numeroase dovezi digitale. S-a ajuns la concluzia că atacul a fost aproape sigur efectuat de avioane de luptă rusești, din care s-au aruncat două bombe a câte 500 de kg, care au explodat simultan.
„După luni de investigații meticuloase, analize a imaginilor din satelit și interviuri cu zeci de martori, am ajuns la concluzia că atacul a fost o crimă de război clară, comisă de forțele ruse”, a declarat Agnès Callamard, secretara generală Amnesty International.
„Mulți oameni au fost răniți și omorâți în acest atac nemilos. Moartea lor a fost, cel mai probabil, cauzată de forțele rusești, care au vizat în mod deliberat civili ucraineni.”
„Curtea Penală Internațională și toți cei care au jurisdicție asupra crimelor comise în timpul acestui conflict trebuie să investigheze atacul ca pe o crimă de război. Toți cei responsabili trebuie să fie trași la răspundere, pentru că au provocat astfel de moarte și distrugere.”
Amnesty International a solicitat un fizician să construiască un model matematic al detonării, pentru a determina greutatea netă a explozibilului (GNE), care ar fi fost necesară pentru o astfel de distrugere ca cea văzută la teatru. Concluzia a fost că bombele aveau greutatea netă a explozibilului (GNE) de 400-800 de kg. În baza dovezilor disponibile cu privire la bombele aeriene din arsenalul Rusiei, Amnesty International consideră că armele erau cel mai probabil două bombe a câte 500 de kg, de același model, ceea ce face ca greutatea totală a uneia să fie de 440-600 de kg.
Cel mai probabil, avioanele rusești care au efectuat atacul sunt avioanele de luptă multirol – cum ar fi Su-25, Su-30 sau Su-34, care staționau pe aerodromurile rusești din apropiere și erau văzute frecvent în sudul Ucrainei.
Amnesty International a analizat mai multe teorii alternative cu privire la autorii atacului și la armele care ar fi fost folosite. În cele din urma, pe baza dovezilor credibile disponibile, ancheta a constatat că un atac aerian deliberat care a vizat un obiect civil a fost cea mai plauzibilă explicație.
MARIUPOL, UCRAINA – 16/04/2022: Teatrul din Mariupol deteriorat. În față pe pământ este scris „copii”. Lupta dintre forțele ruse/prorusești și forțele de apărare ucrainene conduse de batalionul Azov continuă în orașul-port Mariupol. (Fotografie de Maximilian Clarke/SOPA Images/LightRocket prin Getty Images)
Teatrul Dramatic Mariupol grav avariat, cu cuvântul „copii” scris clar pe pământ.
Curtea Penală Internațională și toți cei care au jurisdicție asupra crimelor comise în timpul acestui conflict trebuie să investigheze atacul ca pe o crimă de război.
Agnès Callamard, secretară generală a Amnesty International
Harta care arată locația Teatrului Dramatic Mariupol și harta Ucrainei, care prezintă locația orașului Mariupol.
„NU PUTEAM SĂ CRED”
În urma invaziei rusești în Ucraina, de la sfârșitul lunii februarie 2022, civilii au început să își părăsească locuințele în timp ce orașele și localitățile erau ținta unor atacuri militare. În Mariupol, oraș asediat din regiunea Donețk, teatrul era un loc de refugiu sigur pentru civilii care căutau adăpost în timpul luptelor.
Teatrul, situat în cartierul Tsentralnyi din oraș, a fost un centru de distribuire a medicamentelor, alimentelor și a apei, precum și un punct unde se adunau persoanele care sperau să fie evacuate prin coridoarele umanitare. Clădirea era recunoscută ca obiect civil, poate chiar mai mult decât orice altă locație din oraș.
De asemenea, localnicii au scris cu literele chirilice gigante „Дети” – „Copii” în limba rusă – pe terenul celor patru curți din toate părțile clădirii, care ar fi fost clar vizibile pentru piloții ruși, dar și pe imaginile din satelit.
Cu toate acestea, bombele rusești au lovit teatrul pe data de 16 martie, la puțin timp după ora 10:00, producând o explozie puternică, care a provocat prăbușirea acoperișului și a unor porțiuni uriașe dintre doi pereți principali. În momentul atacului, sute de civili se aflau în teatru și în jurul acestuia.
Amnesty International consideră că cel puțin zece persoane au fost omorâte în urma atacului, iar multe altele au fost grav rănite. Această estimare este mai mică decât s-a presupus anterior, deoarece se ține cont de faptul că un număr mare de oameni au părăsit teatrul în cele două zile dinaintea atacului, iar majoritatea celor care au rămas se aflau în subsolul clădirii și în alte zone care i-au protejat de puterea exploziei.
Atunci când au explodat, bombele au distrus pereții interiori adiacenți, de-a lungul laturilor sălii de spectacol, iar apoi au distrus pereții exteriori, creând două mormane de dărâmături pe laturile de nord-est și sud-vest ale clădirii. Ambele mormane sunt vizibile pe imaginile din satelit, realizate la doar câteva minute după atac.
Imagini cu dărâmăturile din zona din afara teatrului, unde se afla bucătăria de câmp.
Ihor Moroz, un arhitect în vârstă de 50 de ani, se afla în apropiere în momentul în care teatrul a fost lovit. El a declarat pentru Amnesty International: „Totul s-a întâmplat sub ochii noștri. Eram la 200 sau 300 de metri distanță [când] a avut loc explozia… Am auzit un avion și sunetul bombelor care cădeau. Apoi am văzut cum s-a ridicat acoperișul [teatrului]”.
Grigoriy Golovniov, un antreprenor în vârstă de 51 de ani, a declarat: „Mergeam pe strada care duce spre teatru… Am auzit zgomotul unui avion… Dar în acel moment nu am fost prea atent, deoarece [avioanele] zburau în permanență… Am văzut acoperișul clădirii explodând… A sărit 20 de metri și apoi s-a prăbușit… Apoi am văzut mult fum și pietriș… Nu-mi venea să cred ochilor, deoarece teatrul era un sanctuar. Erau două panouri mari mențiunea „Copii”.
Vitaliy Kontarov, un șofer de camion în vârstă de 48 de ani, la fel, se afla în apropierea teatrului în momentul atacului. El a declarat pentru Amnesty International: „Am auzit avioane… Am văzut două rachete trase de un avion spre teatru”.
Partea din spate a teatrului arată pagube semnificative, la scurt timp după explozie.
Nu-mi venea să cred ochilor, pentru că teatrul era un sanctuar. Existau două panouri mari cu mențiunea „Copii”.
„ÎNTR-O CLIPĂ, TOTUL S-A SCHIMBAT”
În total, persoanele intervievate au oferit echipei Amnesty International numele complete a patru persoane care au fost omorâte: Mykhailo Hrebenetskyi, Lubov Svyrydova, Olena Kuznetsova și Ihor Chystiakov. De asemenea, aceștia au dat prenumele altor trei persoane despre care cred că au fost omorâte. Mai mulți supraviețuitori și alți martori au raportat că au văzut cadavrele unor persoane pe care nu le-au putut identifica și probabil că multe dintre victime nu au fost raportate.
O tânără se adăpostea în subsol împreună cu prietenul și cu mama ei când au lovit bombele. Ea a declarat pentru Amnesty International: „Într-o secundă, totul s-a schimbat. Totul a sărit în sus… Oamenii au început să țipe. Era plin de praf. … Am văzut oameni sângerând. Ne-am luat documentele și am plecat… Unii oameni nu au fost la fel de norocoși”.
Yevhen Hrebenetskyi a găsit cadavrul tatălui său Mykhailo în interiorul sălii de concerte. Yevhen a declarat pentru Amnesty International: „Erau mulți răniți… Erau polițiști care încercau să scoată oamenii din dărâmături… La început, i-am văzut brațul [lui Mykhailo]. Mai întâi, am văzut o mână cunoscută. Cunoști mâna celor dragi ție. Fața lui era acoperită de sânge. Trupul lui era acoperit de cărămizi… Nu am vrut ca mama mea să vadă”.
Zona în care era amplasată bucătăria de câmp.
Dmytro Symonenko era alături de Lubov Svyrydova cu câteva momente înainte ca aceasta să moară din cauza rănilor suferite. El a declarat pentru Amnesty International: „A fost grav rănită. A reușit să se târască de sub dărâmături… Ne-a rugat să ne amintim numele ei, pentru că simțea că moare”.
Multe alte persoane intervievate au declarat pentru Amnesty International că, printre dărâmăturile clădirii devastate în urma atacului, au văzut cadavre însângerate și părți ale corpului dezmembrate, inclusiv picioare și mâini.
ȚINTIREA DELIBERATĂ A CIVILILOR
Dreptul internațional umanitar (DIU) este ansamblul de legi care reglementează conflictele armate. Un principiu de bază al dreptului internațional umanitar este acela că părțile unui conflict armat trebuie să facă distincție între civili și obiectele civile în orice moment, precum și între membrii armatei și obiectele militare. Obiectele militare pot fi țintite. Este ilegal să se țintească civili sau obiecte civile. Înainte de orice atac, membrii armatei sunt obligați să ia măsuri pentru a se asigura că acesta nu vizează civili și obiecte civile.
În ziua atacului nici unul dintre cei 28 de supraviețuitori intervievați de Amnesty International și nici un martor din jurul teatrului nu a oferit informații care să indice că armata ucraineană folosea teatrul ca bază de operațiuni, ca loc de depozitare a armelor sau ca loc de unde să lanseze atacuri.
Caracterul civil al teatrului și prezența a numeroși civili au fost evidente în săptămânile dinaintea atacului. Natura atacului – localizarea atacului în interiorul clădirii, dar și arma care probabil a fost folosită – și absența oricărui obiectiv militar legitim în apropiere sugerează că teatrul a fost ținta vizată. Prin urmare, acesta este probabil un atac deliberat asupra unui obiectiv civil și reprezintă o crimă de război.
„Din toate sursele, forțele rusești au avut o campanie bine documentată și deliberată de omor a civililor din Ucraina”, a declarat Agnès Callamard.
„Este nevoie urgentă de investigații amănunțite ca să fie trași la răspundere făptașii, pentru rănile grave și pierderile de vieți omenești civile pe care le-au provocat, precum și pentru pagubele importante aduse infrastructurii civile”.
Un bărbat trece pe lângă un morman de dărâmături în apropierea teatrului, la scurt timp după atac.
METODOLOGIE
Între 16 martie și 21 iunie, Amnesty International a adunat și a analizat probe credibile și disponibile legate de atacul asupra teatrului. Acestea au inclus 53 de mărturii directe de la supraviețuitori și martori ai atacului și ai consecințelor acestuia, dintre care 28 se aflau în interiorul sau în apropierea teatrului în acel moment. De asemenea, Amnesty International a analizat imagini din satelit și date radar dinainte și la scurt timp după atac; materiale fotografice și video autentificate oferite de către supraviețuitori și martori; două seturi de planuri arhitecturale ale teatrului.
Imaginea din satelit din 16 martie arată pagube aduse teatrului, la scurt timp după atac.
Acest lucru a fost susținut de o investigație deschisă, realizată de Departamentul de evidență a crizelor din cadrul Amnesty International, care a examinat și a verificat 46 de fotografii și înregistrări video ale atacului care au fost distribuite pe rețelele de socializare, precum și alte 143 de fotografii și înregistrări video care au fost distribuite în privat cercetătorilor.
Mersul documentării realizate de Amnesty International cu privire la încălcările drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise în timpul războiului din Ucraina este disponibilă aici.