Nu poate exista dreptate pentru ucraineni fără o răspundere deplină pentru toate crimele comise de Rusia de la intervenția sa militară din 2014, a declarat astăzi Amnesty International, la cea de-a doua aniversare a invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina.
De la ocuparea Crimeii ucrainene în 2014, Amnesty International a documentat numeroase atrocități, inclusiv țintirea deliberată a civililor și a infrastructurii civile critice, dispariții forțate, execuții extrajudiciare, tortură, privare ilegală de libertate, strămutări forțate de civili și abuzuri asupra prizonierilor de război.
“În timp ce războiul este încă în desfășurare, dovezile fiecărei atrocități trebuie să fie păstrate cât mai mult timp posibil. Cei responsabili de crime în conformitate cu dreptul internațional trebuie să se confrunte cu justiția, indiferent de cât timp va dura. Aceste crime nu au termen de prescripție”, a declarat Denis Krivosheev, director adjunct Amnesty International pentru Europa de Est și Asia Centrală.
Un conflict armat de un deceniu
În februarie 2014, Rusia și-a trimis trupele să ocupe Crimeea, în Ucraina, dar nu a recunoscut niciodată că forțele sale armate au intrat și în estul Ucrainei în același an. Dovezile publicate de Amnesty International din 2014, inclusiv examinarea imaginilor din satelit și a declarațiilor martorilor oculari, au afirmat că a făcut acest lucru, ceea ce face ca acum să fie un conflict armat internațional de un deceniu.
Oamenii au suferit efectele războiului și ale încălcărilor drepturilor omului pe întreg teritoriul Ucrainei, dar mai ales în regiunile Donețk și Luhansk, de o parte și de alta a liniei frontului. Între 2014 și 2021, peste 10.000 de civili ucraineni au fost uciși sau răniți, multe încălcări ale legilor războiului fiind raportate în primul an de lupte.
Sute de mii de persoane au fost strămutate din estul Ucrainei după ce grupuri armate susținute de Rusia au proclamat “republici populare” în Donețk și Luhansk. Însă mulți oameni au rămas.
“În Donețk aveam o casă unde să locuiesc, un loc de muncă pentru a-mi asigura hrana și părinții mei care mă susțineau pe mine și pe copil. A fost foarte dificil să văd ce se întâmpla cu casa mea… Dar în 2022, când presiunea pentu obținerea unui pașaport rusesc și intervenția în activitatea școlii a devenit prea mare, am decis că era timpul să plec”, a declarat Olha din Donețk.
Din momentul în care formațiunile paramilitare susținute de Rusia au preluat controlul, regiunile Donețk și Luhansk au fost afectate de răpiri, tortură și, în multe cazuri, de uciderea civililor. Locuitorii din Slovyansk au declarat pentru Amnesty International că, în 2014, o grupare armată a răpit unui preot local, doi dintre fiii săi și doi credincioși și a cerut o răscumpărare de 50.000 de dolari americani. Până când comunitatea locală a strâns banii, cei cinci prizonieri fuseseră uciși.
Astfel de atrocități au fost însoțite de reducerea brutală la tăcere a oricărei disidențe, care a vizat lucrătorii din mass-media, oameni de știință, activiștii pentru drepturile omului și alți activiști.
O tragică catastrofă familiară în domeniul drepturilor omului
Odată cu invazia pe scară largă a Rusiei de acum doi ani – un act de agresiune care constituie o crimă în temeiul dreptului internațional – cunoscuta catastrofă tragică din punct de vedere al drepturilor omului s-a extins în toată țara.
“Cei care au supraviețuit în 2014 ne-au spus “E război, trebuie să vă evacuați”. Acum știu că au avut dreptate. Și abia acum știu ce au simțit ei: să-ți părăsești casa, să-ți începi viața de la capăt. Iar ei au fost nevoiți să o facă de două ori”, a declarat Nataliia din Cernihiv, în nordul Ucrainei.
Crimele de război comise de Rusia în regiunea Kiev în primele zile ale invaziei sale pe scară largă au demonstrat în mod clar un model de tortură și de ucidere ilegală a civililor, dintre care cele mai multe par a fi execuții extrajudiciare.
“L-am văzut pe Oleh întins pe jos într-o baltă de sânge. […] Îi lipsea o parte din cap și sângera abundent din cap și din ureche. Am țipat, iar soldații au îndreptat armele spre mine și le-am strigat ‘împușcați-mă și pe mine’. Soldații ne-au obligat să plecăm imediat. Nu aveam voie să ne întoarcem decât după ce s-au retras din Bucha. Corpul lui Oleh a rămas acolo, pe stradă”, a declarat Iryna, amintindu-și de uciderea soțului ei de către forțele rusești în martie 2022.
“Trebuie să ne asigurăm că toți cei responsabili de crime în conformitate cu dreptul internațional sunt aduși în fața justiției în cadrul unor procese corecte. Este extrem de important ca poporul ucrainean aibă parte de dreptate, justiție și despăgubiri pentru impactul devastator pe care acest război l-a avut în ultimii zece ani și are în continuare asupra oamenilor, pământului, infrastructurii și economiei Ucrainei”, a declarat Denis Krivosheev.
*Nume schimbate pentru a proteja identitatea surselor