- Alte dovezi ale crimelor de război, soldate cu uciderea a 46 de civili
- Printre victimele atacului asupra bisericii se numără un bebeluș de trei luni și o femeie în vârstă de 80 de ani
- „Nu există niciun loc sigur în Gaza în timpul acestui război” – Ramez al-Sury, ai cărui trei copii au fost uciși
Forțele israeliene au demonstrat – încă o dată – o indiferență îngrijorătoare față de consecințele pe care le suportă civilii, în urma bombardamentelor neîncetate asupra Fâșiei Gaza ocupate.
Ca parte a investigației privind încălcările legilor de război, care este în curs de desfășurare, Amnesty International a documentat două cazuri reprezentative în care loviturile israeliene au ucis 46 de civili, inclusiv 20 de copii. Cea mai în vârstă victimă a fost o femeie de 80 de ani, iar cea mai tânără a fost un bebeluș de trei luni. Aceste atacuri trebuie să fie investigate drept crime de război.
Atacurile, din 13 și 20 octombrie, au lovit clădirea unei biserici, în care se adăposteau sute de civili strămutați în orașul Gaza, și o casă aflată în tabăra de refugiați al-Nuseirat din centrul Gaza.
În baza investigației sale minuțioase a acestor evenimente, Amnesty International a stabilit că aceste lovituri au fost atacuri nediscriminatorii sau atacuri directe asupra civililor sau obiectelor civile, care trebuie investigate drept crime de război.
„Aceste atacuri sângeroase și ilegale fac parte dintr-un sistem, care s-a dovedit a fi nepăsător față de civilii palestinieni, și demonstrează că impactul devastator al atacului fără precedent al armatei israeliene nu a lăsat niciun loc sigur în Gaza, indiferent de locul în care civilii locuiesc sau se adăpostesc”, a declarat directoarea Departamentului de cercetare, advocacy și politici globale din cadrul Amnesty International, Erika Guevara-Rosas.
„Îndemnăm procurorul Curții Penale Internaționale să ia urgent măsuri concrete, pentru a accelera investigația privind crimele de război și alte crime în temeiul dreptului internațional, deschisă în 2021”.
„Relatările îngrozitoare ale supraviețuitorilor și ale rudelor victimelor, care descriu urmările și pierderile umane ale acestor bombardamente, oferă o imagine a suferinței în masă a civililor, provocată zilnic în întreaga Gaza de atacurile neîncetate ale armatei israeliene. Acestea accentuează nevoia urgentă de încetare imediată a focului”.
Aceste atacuri sângeroase și ilegale fac parte dintr-un sistem, care s-a dovedit a fi nepăsător față de civilii palestinieni
Erika Guevara-Rosas, directoarea Departamentului de cercetare, advocacy și politici globale din cadrul Amnesty International
Amnesty International a vizitat locurile în care au avut loc atacurile, a fotografiat consecințelor fiecărui atac și a intervievat în total 14 persoane, inclusiv nouă supraviețuitori, alți doi martori, o rudă a victimelor și doi lideri de biserici. Laboratorul de evidență a probelor de criză al Amnesty International a analizat imaginile din satelit și materialele audio-vizuale din surse publice, pentru a geolocaliza și verifica atacurile.
De asemenea, organizația a analizat declarațiile relevante ale armatei israeliene și a trimis întrebări purtătorului de cuvânt al armatei israeliene, pe data de 30 octombrie, cu privire la atacul de la biserică și la atacul din tabăra al-Nuseirat. Până în momentul publicării, nu a venit niciun răspuns.
Autoritățile israeliene nu au publicat nicio dovadă credibilă a motivelor acestor lovituri, inclusiv cu privire la presupusele obiective militare prezente. Dimpotrivă, în cazul bombardamentului asupra clădirii bisericii, armata israeliană a publicat informații contradictorii, inclusiv o înregistrare video pe care a retras-o ulterior și o declarație pe care nu a reușit să o justifice. Cercetările efectuate de Amnesty International nu au găsit niciun indiciu care să arate că clădirile lovite ar putea fi considerate obiective militare sau că ar fi fost folosite de luptători.
Aceste constatări se bazează pe documentațrea anterioară a Amnesty International cu privire la lovituri israeliene ilegale în timpul actualei escaladări și pe documentarea privind un model similar de lovituri ilegale în timpul rundelor anterioare de operațiuni israeliene în Gaza. Actualul bombardament este fără precedent în Gaza, din punct de vedere al intensității sale, al numărului de civili uciși și al nivelului de distrugere a locuințelor, școlilor, spitalelor și a altor obiecte de infrastructură civilă.
Oamenii participă la ceremonia funerară pentru victimele care și-au pierdut viața în atacul israelian asupra Bisericii Sfântul Porfirie din orașul Gaza, Gaza, la 20 octombrie 2023. (Drepturi de autor: Ali Jadallah/Anadolu via Getty Images)
„Disprețul nemilos al forțelor israeliene față de dreptul internațional umanitar a fost documentat pe larg de organizație în operațiuni militare anterioare, dar intensitatea și cruzimea bombardamentelor actuale sunt de neegalat”, a declarat Erika Guevara-Rosas.
„Bilanțul îngrozitor al morților din Gaza – peste 11.000 de palestinieni uciși, inclusiv peste 4.600 de copii, în doar șase săptămâni – este un semnal clar despre cât de neimportante sunt viețile palestinienilor în ochii forțelor israeliene, care comandă și execută aceste atacuri”.
„Inima mea a murit odată cu copiii mei”
La data de 19 octombrie, un atac aerian israelian a distrus o clădire din curtea Bisericii ortodoxe grecești Sfântul Porfirie, din centrul orașului istoric din Gaza, unde se adăposteau aproximativ 450 de membri ai micii comunități creștine din Gaza, strămutați în interiorul acesteia. Acest atac a ucis 18 civili și a rănit cel puțin alți 12.
Ramez al-Sury, care și-a pierdut cei trei copii și alte 10 rude în atac, a declarat pentru Amnesty International: „Inima mea a murit odată cu copiii mei, în acea seară. Toți copiii mei au fost uciși: Majid, 11 ani, Julie, 12 ani, și Suhail, 14 ani. Nu mi-a mai rămas nimic. Ar fi trebuit să mor cu copiii mei”.
Ne rugăm pentru pace, dar inimile noastre sunt frânte
Ramez al-Sury, ai cărui trei copii au fost uciși
„I-am părăsit cu doar două minute mai devreme. Sora mea m-a chemat să cobor în subsol, pentru a-l ajuta pe tatăl meu [care este], imobilizat la pat de când a suferit un atac cerebral… copiii mei au rămas în cameră cu verișorii mei, cu soțiile și copiii lor. Atunci a avut loc lovitura și i-a omorât pe toți”.
„Am părăsit casele și am venit să stăm la biserică, pentru că am crezut că aici vom fi protejați. Nu avem unde să ne ducem în altă parte… Biserica era plină de oameni pașnici, numai oameni pașnici… Nu există niciun loc sigur în Gaza în timpul acestui război. Bombardamente peste tot, zi și noapte. În fiecare zi, tot mai mulți civili sunt uciși. Ne rugăm pentru pace, dar inimile noastre sunt frânte”.
Pentru Amnesty International, Sami Tarazi a declarat că părinții săi, Marwan și Nahed, au fost omorâți, împreună cu nepoata sa de șase luni, Joelle, și ruda sa în vârstă de 80 de ani, Elaine.
Unul dintre liderii bisericii a declarat pentru Amnesty International: „Nu știm de ce acest bombardament [a fost lansat] împotriva bisericii noastre; nimeni nu a oferit nicio explicație despre producerea acestei tragedii. Aceasta este o biserică, un loc al păcii, al dragostei și al rugăciunii… În prezent, nu există siguranță nicăieri în Gaza”.
La data de 20 octombrie, armata israeliană a postat pe rețelele de socializare o înregistrare video a unei drone, analizată și arhivată de Amnesty International, care arată momentul atacului aerian asupra unei clădiri din curtea bisericii. Apoi, mai multe instituții media au citat o declarație a armatei israeliene în care se arăta că „avioanele de luptă ale FDI au lovit centrul de comandă și control aparținând unui terorist Hamas, implicat în lansarea de rachete și obuze spre Israel”. La fel, au recunoscut că „un zid al unei biserici din zonă a fost avariat” în urma atacului și au dat asigurări că „incidentul este în curs de examinare”.
Cu toate acestea, înregistrarea video a armatei israeliene care arată lovitura a fost ștearsă între timp, iar armata israeliană sau autoritățile israeliene nu au oferit nicio informație, care să susțină afirmația conform căreia clădirea bisericii distruse ar fi fost un „centru de comandă și control” al Hamas, dar nici alte detalii despre presupusa examinare a loviturii.
Laboratorul de evidență a dovezilor de criză al Amnesty International a examinat, verificat și geolocalizat videoclipuri și imagini postate pe rețelele de socializare cu privire la perioada imediat următoare loviturii și a analizat imagini din satelit ale locației înainte și după lovitură. Toate acestea au confirmat distrugerea unei clădiri și distrugerea parțială a alteia din curtea bisericii.
De asemenea, expertul în armament al Amnesty International a examinat înregistrări video și alte imagini ale armatei și a concluzionat că o rachetă de mari dimensiuni, lansată din aer, a lovit direct clădirea în care se adăposteau cei uciși și răniți.
Oficialii bisericii au declarat public că sute de civili se adăposteau acolo înainte de atac, așa că prezența lor ar fi fost cunoscută de armata israeliană. Decizia armatei israeliene de a lansa cu un atac asupra unui complex bisericesc cunoscut și a unui adăpost pentru civilii strămutați a fost nesăbuită și, prin urmare, constituie o crimă de război, chiar dacă se credea că în apropiere se afla un obiectiv militar.
„Voi trăi cu această vină tot restul vieții mele”
La data de 20 octombrie, în jurul orei locale 14:00, 28 de civili – inclusiv 12 copii – au fost uciși de un atac israelian, care a distrus casa familiei al-Aydi și a avariat grav două case învecinate din tabăra de refugiați al-Nuseirat, în centrul Fâșiei Gaza – zona în care armata israeliană a ordonat locuitorilor din nordul Gaza să se mute.
Rami al-Aydi, soția sa, Ranin, și cei trei copii ai lor – Ghina, 10 ani, Maya, opt ani, și Iyad, șase ani – au fost uciși. Zeina Abu Shehada și cei doi copii ai săi, Amir al-Aydi, de patru ani, și Rakan al-Aydi, de trei ani, de asemenea, au fost uciși, împreună cu cele două surori și mama Zeinei.
Hani al-Aydi, care a supraviețuit loviturii, a declarat pentru Amnesty International: „Stăteam acasă, era plină de oameni, copii, rude. Dintr-o dată, fără niciun avertisment, totul s-a prăbușit în capul nostru. Toți frații mei au murit, nepoții mei, nepoatele mele… Mama mea a murit, surorile mele au murit, casa noastră a dispărut… Nu mai este nimic aici, iar acum am rămas fără nimic și suntem strămutați. Nu știu cât de mult se vor înrăutăți lucrurile. Ar putea fi mai rău de atât?”.
Soția și cele trei fiice ale lui Hazem Abu Shehada se numără printre victime. Acestea se mutaseră din tabăra de refugiați al-Maghazi din apropiere, în căutarea siguranței. Pentru Amnesty International, el a declarat: „Voi trăi cu această vină tot restul vieții mele. Eu am fost cel care le-a sugerat să se mute acolo temporar. Îmi doresc să nu fi făcut asta, îmi doresc să pot da timpul înapoi. Aș prefera să murim toți împreună, decât să-mi pierd familia”.
Îmi doresc să pot da timpul înapoi. Aș prefera să murim toți împreună, decât să-mi pierd familia
Hazem Abu Shehada, a cărui soție și trei fiice au fost ucise
De asemenea, lovitura a provocat daune grave și a distrus aproape în totalitate casele vecine ale familiilor al-Ashram și Abu Zarqa. Șase persoane au fost ucise în casa Abu Zarqa, inclusiv patru copii: surorile Sondos, de 12 ani, și Areej, de 11 ani, și verișorii lor Yara și Khamis Abu Tahoun, de 10 ani și, respectiv, 12 ani.
Ancheta Amnesty International a constatat că toți cei prezenți în casa al-Aydi, care a fost lovită direct, și în cele două case din apropiere erau civili. Doi membri ai familiei al-Aydi aveau permise de muncă în Israel, ceea ce presupune controale de securitate riguroase din partea autorităților israeliene, atât pentru cei care obțin permisul, cât și pentru familia extinsă a acestora.
Imaginile din satelit ale locației confirmă distrugerile – care corespund unui atac aerian – între 20 octombrie, ora 11:19 UTC, și 21 octombri, ora 08:22 UTC. Se pare că zona și multe dintre construcții au suferit pagube semnificative.
Imaginile din satelit arată zona pe 18 octombrie 2023, înainte de atac, și pe 21 octombrie 2023, după atac. Se pare că zona și multe dintre construcții au suferit pagube semnificative.
Dreptul internațional umanitar
Părțile unui conflict armat trebuie să facă în orice moment distincție între civili și bunuri civile, pe de o parte, și luptători și obiective militare, pe de altă parte. Atacurile directe asupra civililor și obiectelor civile sunt interzise, la fel ca și atacurile fără discriminare.
Atunci când atacă un obiectiv militar, Israelul este obligat să ia toate măsurile de precauție posibile pentru a evita și, în orice caz, pentru a reduce la minimum decesele și rănirea civililor, precum și deteriorarea obiectelor civile. Astfel de măsuri de precauție includ luarea tuturor măsurilor posibile pentru a verifica dacă o țintă este un obiectiv militar; alegerea mijloacelor și metodelor de atac care să reducă la minimum daunele provocate civililor; evaluarea dacă atacul ar fi disproporționat; avertizarea efectivă în prealabil, atunci când este posibil; anularea unui atac în cazul în care devine evident că acesta ar fi ilegal.
Amnesty International nu a găsit niciun indiciu că la locul celor două lovituri ar fi existat obiective militare sau că persoanele din clădiri ar fi fost ținte militare, ceea ce provoacă îngrijorări că aceste lovituri au fost atacuri directe asupra civililor sau asupra unor obiecte civile.
Dar, chiar dacă ar fi existat un obiectiv militar legitim în vecinătatea oricăreia dintre clădirile care au fost lovite, aceste atacuri nu au reușit să facă distincția între obiectivele militare și obiectivele civile. Dovezile colectate de Amnesty International indică, de asemenea, că armata israeliană nu a luat măsurile de precauție necesare, pentru a minimiza daunele provocate civililor și proprietăților acestora, inclusiv prin faptul că nu a oferit nicio avertizare – cel puțin celor care locuiau în casele care au fost lovite – înainte de a lansa atacurile.
Loviturile nediscriminatorii, care ucid sau rănesc civili, constituie crime de război. Un șir de atacuri imprudente care lovesc în obiective civile, pe care Amnesty International le-a documentat de-a lungul atacurilor continue ale Israelului, precum și în timpul conflictelor din 2008-2009, 2014 și 2021, poate echivala cu atacurile directe împotriva civililor și a obiectelor acestora, ceea ce constituie, de asemenea, o crimă de război.
Densitatea extrem de mare a populației din Gaza presupune provocări suplimentare pentru toate părțile implicate în conflict. Hamas și alte grupări armate sunt obligate, în temeiul dreptului umanitar internațional, să ia măsurile de precauție fezabile, pentru a proteja civilii de efectele atacurilor. Aceasta include, în măsura în care este posibil, evitarea amplasării obiectivelor militare în interiorul sau în apropierea zonelor dens populate.
Cu toate acestea, chiar dacă grupările armate nu își îndeplinesc angajamentele, Israelul rămâne obligat să respecte dreptul umanitar internațional, inclusiv interdicțiile împotriva atacurilor nediscriminatorii și disproporționate.
Context
Amnesty International cere încetarea imediată a focului de către toate părțile, pentru a preveni noi pierderi de vieți omenești și pentru a asigura accesul la ajutor pentru populația din Gaza, în contextul unei catastrofe umanitare fără precedent.
Amnesty International a documentat modul în care Hamas și alte grupări armate au lansat rachete fără discriminare asupra Israelului, la data de 7 octombrie 2023, și au trimis luptători care au comis crime de război, cum ar fi uciderea deliberată a civililor în masă și luarea de ostatici. Potrivit autorităților israeliene, cel puțin 239 de persoane, inclusiv 33 de copii, rămân ostatici ai Hamas și ai altor grupări armate din Gaza.
De asemenea, organizația a documentat dovezi convingătoare ale crimelor de război comise de forțele israeliene, în cadrul ofensivei lor din Gaza, inclusiv alte atacuri nediscriminatorii, care au provocat numeroase victime civile, au distrus familii întregi și cartiere rezidențiale.