Într-un nou raport, Amnesty International a dezvăluit că autoritățile ruse refuză în mod sistematic contactul criticilor guvernamentali închiși arbitrar cu familiile lor.
Folosind mai multe cazuri emblematice, raportul documentează modul în care autoritățile au exploatat lacunele legale și au inventat pretexte pentru a izola și mai mult disidenții, inclusiv pe cei închiși pentru că s-au pronunțat împotriva invaziei Rusiei în Ucraina.
Cercetătoarea Amnesty International pentru Rusia, Natalia Prilutskay a declarat:
„Acestea nu sunt practici utilizate doar de câțiva funcționari corupți. Aceasta este o strategie deliberată a guvernului rus de a izola și de a reduce la tăcere disidenții și de a le provoca suferințe suplimentare lor și familiilor lor. Toate formele de contact – vizite, apeluri telefonice, scrisori – sunt reduce”.
Autoritățile folosesc o serie de tactici pentru a priva în mod arbitrar deținuții de contactul cu familiile și prietenii lor.
Una dintre metode constă în refuzul sistematic al solicitărilor de vizite și apeluri telefonice în timp ce persoana este ținută în detenție provizorie, adesea fără a invoca vreun motiv. În alte cazuri, membrii familiei sunt desemnați ca „martori” în procesul persoanei iubite, ceea ce le interzice orice contact. În astfel de cazuri, este posibil ca familiile să nu-i vadă pe cei dragi timp de luni sau chiar ani. Autoritățile pot, de asemenea, să întârzie corespondența deținuților și a prizonierilor sau pur și simplu să o interzică.
O altă tactică este transferul neanunțat al deținuților din arestul preventiv în instituții penitenciare în ajunul unei vizite planificate a familiei, vizită care este apoi anulată. Aceste transferuri necesită aprobarea judiciară din partea aceleiași instanțe care aprobă vizita, făcând această practică chiar mai cinică.
O formă de hărțuire larg utilizată de autoritățile penitenciare constă în plasarea arbitrară a unui deținut într-o celulă disciplinară sub pretextul săvârșirii unei abateri disciplinare minore, adesea inventate, chiar înainte de o vizită programată a familiei. Deținutul este apoi privat de vizite și apeluri telefonice pe durata pedepsei.
Astfel de practici reprezintă nu doar pedepse suplimentare pentru cei închiși, dar și provoacă suferințe psihologice severe familiilor acestora.
„Aceste tactici sunt complet inumane. Autoritățile nu numai că distrug viețile celor care au îndrăznit să își exprime opiniile deschis prin încarcerarea lor, dar îi impiedică și pe ce dragi posibilități să păstreze legătura. Aceste rele tratamente trebuie să înceteze imediat, iar toți cei închiși doar pentru că și-au exercitat drepturile la libertatea de exprimare, asociere și întrunire pașnică trebuie să fie eliberaț”, a declarat Natalia Prilutskaya.
Cazuri emblematice
Vladimir Kara-Murza, un politician de opoziție arestat în aprilie 2022 și condamnat la 25 de ani de închisoare pe baza mai multor acuzații inventate, nu a avut permisiunea să-și sune soția și copiii timp de 14 luni. „Cel mai dificil lucru [în detenție] este separarea de familia ta”, a declarat Vladimir Kara-Murza într-un interviu publicat prin intermediul avocatului său.
Aleksandra (Sasha) Skochilenko, o artistă din Sankt Petersburg, a fost arestată în aprilie 2022 pentru activismul său împotriva războiului și condamnată la șapte ani de închisoare. Ea a fost izolată timp de un an de partenera sa, Sonya, care fusese desemnată „martor” în acest caz. „După un an de separare, sunt atât de bucuroasă că o pot vedea pe Sasha. Mi-ar plăcea să o îmbrățișez, dar este imposibil”, a declarat Sonya pentru Amnesty International.
Oleg Orlov, un apărător al drepturilor omului și copreședinte al Memorial, a fost condamnat în februarie 2024 la doi ani și jumătate de închisoare pentru un articol critic la adresa autorităților ruse. Soției sale i s-a acordat o vizită abia în aprilie, dar chiar înainte ca aceasta să poată veni să-l vadă, Oleg Orlov a fost transferat dintr-un centru de detenție preventivă din Moscova într-o altă regiune, la peste 1 000 km distanță.
Aleksei Gorinov, consilier municipal la Moscova, a fost reținut în aprilie 2022 și condamnat la șapte ani de închisoare pentru că a criticat războiul Rusiei în Ucraina în timpul unei reuniuni a consiliului. În timp ce își ispășea pedeapsa, a fost plasat în mod repetat într-o celulă de izolare pentru presupuse infracțiuni minore, inclusiv chiar înainte de o vizită programată. Din această cauză, familia a făcut drum până la colonia penitenciară pentru ca în final să fie interzisă vizita.
Încălcarea dreptului internațional
Dreptul deținuților de a menține contactul cu lumea exterioară este consacrat în standardele internaționale privind drepturile omului. Refuzul de a intra în contact cu familiile încalcă aceste standarde și poate constitui o pedeapsă sau un tratament crud, inuman sau degradant. Unele cazuri pot echivala cu detenția în comunități închise sau cu dispariția forțată.
Amnesty International îndeamnă autoritățile ruse să elibereze imediat și necondiționat toate persoanele încarcerate doar pentru exercitarea drepturilor lor la libertatea de întrunire pașnică, de exprimare și de asociere. Autoritățile trebuie să se asigure că toți deținuții și prizonierii pot menține un contact regulat cu familiile lor. Legislația penală ar trebui modificată pentru a preveni refuzul arbitrar al contactului. Autoritățile ar trebui să investigheze toate încălcările drepturilor omului raportate și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției.
Raportul, intitulat „Rusia: „Mi-ar plăcea să o îmbrățișez, dar este imposibil. Disidenții închiși sunt privați de contactul cu familia”, evidențiază utilizarea sistematică și generalizată a izolării și a refuzului contactului cu familia împotriva celor întemnițați în Rusia pentru exprimarea disidenței. Aceste practici nu sunt incidente separate, ci fac parte dintr-o strategie mai amplă, motivată politic, folosită de autoritățile ruse pentru a reprima libertatea de exprimare și a-i pedepsi pe cei care se exprimă împotriva guvernului.